Cred că așa ar trebui să se numească boala care cred că mai are puțin și-i lovește pe majoritatea cetățenilor acestei țări. Simptomele sînt simple: greață, dureri de cap, refuz de a mai citi ziare sau privi buletine de știri ale posturilor TV. Este generată de supraexpunere la un bombardament informațional ultraintens axat pe cîte o temă dată, repetată ciclic, cu sau fără schimbarea personajelor principale ale scenariului. Rezultatul este oricum același: demonetizarea oricărei teme de interes și trimiterea ei în derizoriu, imediat ce o nouă pocnitoare sau fumigenă este lansată pe piață. Suspendări, referendumuri, discursuri, constituționalitate, voturi de două ori, președinte în Parlament, opoziție pe holuri, PNL versus PD, PC cu gura mare, Vadim, căruia îi miroase brusc urît în Parlament, votul uninominal dorit unanim și tot așa, într-un carusel aiuritor și înnebunitor care pare să nu se mai oprească. România este țara în care nu te plictisești niciodată! Perfect adevărat. Sîntem atît de ocupați să urmărim cu sufletul la gură toate aceste declarații, încît uităm uneori pînă să și mîncăm de teamă să nu pierdem cumva o fază a meciului la care ne simțim cumva parte, neacceptînd un lucru: tot ceea ce se întîmplă pe sticla aceea fascinantă nu are nicio legătură cu cetățeanul simplu. Este doar o luptă perpetuă pentru putere, influență, ciolan sau cum se va mai numi ea. Cetățeanul are și el rolul lui - acela de spectator activ care-și bea berea în fața televizorului, acceptînd aceste meciuri în locul celor de fotbal atunci cînd ele nu sînt. Frustrant este faptul că respectivii protagoniști nu pierd niciodată. Singurii care pierdem sîntem noi, spectatorii.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
