Political music

Dimensiune font:

Autor: Oltiţa Stiuj, 10.02.2007

Scandal zgomotos în muzica românească pentru Eurovision. Necuratul şi-a băgat coada, iar comisia de specialişti a hotărît că „Dracula, my love“ nu mai intră în finală. Deşi e preferată la greu în votul românilor. Ei bine, asta arată că, atunci cînd e vorba de comisii şi voturi, nici muzica nu se mai aude bine. Cică urechea noastră e capabilă să perceapă doar anumite sunete. Restul, cînd nu e vorba de interese şi bani, e chestie de frecvenţe. Tot felul de semnale, impulsuri şi unde mute care se propagă, oarecum perfid, nebănuite, iar unele atît de perverse, încît au puterea de a-ţi lua minţile. Ne pot zdruncina însă rău creierii pînă şi banalele sunete perceptibile. Numai în ultima lună, dacă e să recapitulăm, urechile noastre au fost făcute sită de zgomote şi bubuituri mitraliate din toate direcţiile portativului politic. Unii zic că şi asta ar fi muzică. Tot un fel de Eurovision, trecut prin comisii şi mai ales pe voturi. Şi de aici teribilele disonanţe. Urlete scăpate din cheie sau isterice arpegii. Ba că omofonia înşală România, ba că polifonia fură România. S-a scos la rampă tot ce e cu cîntec. Vechi repertorii, juni tenori şi baritoni pensionaţi. Şi chiar afonii. Şi bufonii. Timpane şi alămuri, oboaie şi tromboane, corul robilor, peste cel al vînătorilor, contesa Maritza, trubadurul şi don Pasquale de mînă cu don Giovanni şi micuţa Cio-Cio-San, voievodul ţiganilor, marşul nupţial şi oda bucuriei, aria calomniei, ce mai, toată opera de trei parale. Lupta e pentru cine dă mai bine tonul. Că tonul face muzica. Iar poporul joacă aşa cum i se cîntă.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!

Articolul anterior

Amenzi grase la spital

Articolul urm�tor

Lege pentru două milioane de pensionari