Pînă ieri, ne amăgeam să credem că toată lătura asta pe care politicienii ne-o toarnă pe gît pînă la senzația de vomă fierbe doar în ceaunul nostru național. Așa credea și Uniunea Europeană. Cel puțin la nivel elegant declarativ, președintele Comisiei Europene, Jose Barroso, zicea ieri că ceea ce se întîmplă pe la noi sînt turbulențe normale într-o democrație și că și în state vechi membre UE sînt situații politice pline de viață. Rău a făcut domnul Barroso. Nu de alta, dar pe aici, unul ca președintele Camerei Deputaților chiar a luat de bună metafora. Și, ușurat că-și poate mărturisi de-acum fără jenă turbulențele de la cap, s-a și pus pe făcut planuri care să mai bage un pic de viață în UE. Așadar, a propus deîndată premierului ca alegerile europarlamentare să fie amînate. Adică, să-i mai țină pe băieții ăia trimiși provizoriu prin Parlamentul European să stea și ei, pe-acolo, la margine de băncuță, ca oamenii ultimei țări ce sîntem, pentru că, aici, în România, clasa politică, în normalitatea-i tulburată, are treburi ce nu suportă amînare. Care ar fi treaba cea mare a aleșilor? Păi, de pildă, acțiunile pentru suspendarea președintelui, precum și pentru depunerea unei moțiuni de cenzură, zice finul premierului. Da, chiar așa, nașule! Grija de Europa să ne omoare acum, la nicio lună de la integrare? Nuuu! Grija e să nu crăpăm noi, politicienii pe moarte. Și-atunci, ce treabă are poporul? Păi, niciuna. Deși, ar fi totuși una mică-mică-mică. Și anume, dacă s-ar putea, să vină puțin poporul la referendum. Și, scuzați deranjul, să-l și dea puțin jos pe președintele țării. Nici nu-i nevoie de toată lumea la urne. Doi-trei acolo, că treaba cu constituționalitatea, procentul și reprezentativitatea e deja aranjată. Destituirea să iasă! Pe urmă, are nașul grijă să ne dea și europarlamentare. Iar la anul, și locale și generale. Și, prin 2009, îi mai tragem și-o prezidențială. Mă rog, dacă mai rămîne ceva popor prin țară.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!