Prima oarã cînd am avut contact real cu problema taloanelor de pensii distribuite prin poºtã a fost în momentul în care, pentru a-mi ridica o recomandatã, am aºteptat preþ de mai bine de o orã la coadã la un oficiu poºtal. Am vãzut atunci, pe rînd, cred, toate fazele prin care poate trece un om exasperat: disperare, furie, resemnare, deznãdejde. Toate pentru un petecuþ de hîrtie care vine lunar ºi care, dacã pensionarul are neºansa de a nu fi acasã, îl poate purta pe drumuri cît nu face. Tot atunci am ajuns sã fac ceea ce nu credeam cã am sã ajung vreodatã sã fac: sã compãtimesc funcþionarele de la oficiile poºtale, majoritatea aflate în pragul unei crize de isterie ºi care se abþineau cu mare greutate. Facturi de gaz, de electricitate, mandate, timbre ºi cîte ºi mai cîte. Dar cele mai mari probleme erau celebrele taloane mov. Taloane care, dacã nu sînt ridicate trei luni consecutiv, duc la blocarea plãþii pensiei ºi care, lunã de lunã, odatã returnate, trebuie împerecheate ºi verificate de cei cîþiva angajaþi ai oficiului de pensii. Totul pe un fond de stres greu de imaginat, sub presiunea sutelor de pensionari disperaþi care iau cu asalt oficiile respectivei instituþii. Am un singur regret: cã nu pot face cumva ca idiotul autor al mãsurii cu pricina sã fie condamnat la vreo zece ani de împerecheat taloane mov sau la relaþii cu publicul la ghiºeul ce gestioneazã problema invenþiei sale - returnarea taloanelor mov distribuite prin poºtã. Poate aºa ar vedea care sînt implicaþiile soluþiei sale ºi nu numai cã ar remedia-o, ba s-ar ºi cãi cîþiva ani pentru suferinþa pe care a putut sã o producã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
