Mai bine 100 de vinovați lăsați liberi, decît un nevinovat condamnat!, îmi spunea un prieten avocat zilele trecute și nu am avut cum să-l contrazic. Ori de cîte ori vei avea ocazia să vorbești cu oameni aflați în penitenciar te va frapa un lucru: fiecare va încerca să te convingă de faptul că se află acolo închis pe nedrept și că în cazul său s-a comis o eroare judiciară. N-ai cum să reușești să discerni cine are dreptate sau cine spune asta pentru că așa fac ceilalți. Unii dintre ei se luptă chiar și în instanță pentru a-și dovedi nevinovăția și a infirma eventualele erori sau abuzuri săvîrșite în cazul lor. Puțini dintre ei chiar și reușesc. Un astfel de om a fost Marcel Țundrea, care a reușit să demonstreze instanței că a stat închis nevinovat timp de mai bine de 12 ani pentru o faptă pe care nu a comis-o el. Din păcate, tot ce a reușit să demonstreze, prin încrîncenarea sa, a fost faptul că eroarea poate să fie posibilă chiar și acolo unde probele par extrem de evidente. N-aș vrea să fiu nicio secundă în pielea procurorului care l-a arestat și i-a nenorocit viața pe nedrept. La fel cum n-aș vrea să fiu în pielea niciunui polițist sau procuror care ar instrumenta astăzi vreun dosar în mod greșit. Înțeleg că ultimele reglementări permit victimelor să se adreseze curților europene și să obțină, pe lîngă daunele materiale aferente, chiar și atragerea răspunderii penale a celui sau celor care au greșit în cazul lui.
Din păcate, oricît de mare ar fi recompensa materială obținută în urma acelui proces și oricît de sever ar fi pedepsit cel care a greșit în cazul său, acest lucru nu cred că repară ceva. Anii de libertate furați, familia distrusă și onorabilitatea spulberată nu pot fi remediate în acest mod. Asta nemaivorbind de faptul că, unii dintre ei, precum Marcel Țundrea, nici măcar nu mai apucă să vadă, decît din cer, o astfel de dreptate.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
