Știam că România este țara unde totul se poate rezolva cu ajutorul telefonului dat acolo unde trebuie. Nu știam că s-a descoperit însă un nou sport național- trimisul bilețelului. M-am îndoit zilele trecute de existența acestui bilețel, nevenindu-mi să cred că un prim-ministru ar putea întreba în scris un președinte dacă va vorbi la Parchet, dacă are ocazia, în interesul unei firme controlate de un prieten al său. Asta, mai ales că premierul negase cu vehemență existența acestui bilet, deși același premier îl sunase în urmă cu ceva timp pe procurorul general al României să se intereseze de soarta dosarului prietenului său, ba chiar îi mijlocise acelui liberal de frunte o întîlnire cu ministrul justiției în Palatul Victoria.
M-am îndoit și pentru faptul că nu-mi venea să cred că, primind un eventual bilet de acest gen, președintele Băsescu nu l-ar fi sancționat pe autor în acel moment, făcîndu-l public sau sesizînd organele în drept. Nu-l vedeam păstrîndu-l și prezentîndu-l public doi ani mai tîrziu. Singurul lucru care mă punea pe gînduri era lipsa unui mobil evident al gestului Miței blonde de deconspirare a bilețelului buclucaș al premierului.
Îndoielile mi-au fost spulberate cînd am văzut bilețelul cu pricina fluturat. N-am reușit însă să înțeleg topica punctului 2 al respectivului bilet. Aș fi înțeles o formulare de genul: dacă ai ocazia să vorbești la Parchet despre subiect, vorbești? sau o rugăminte formulată mai clar. Nu una care bagă pe toată lumea în ceață. Din cauza ei vom asista la discuții interminabile pe această temă zile întregi de acum încolo. Fiecare tabără își va susține nevinovăția și va arăta cu degetul grupul de interese și oligarhia din jurul premierului sau a președintelui. Asta sub privirile năucite ale cetățeanului simplu, care nu va înțelege mare lucru, și spre satisfacția celor din PSD, PC, PRM, care vor aplauda decesul Alianței DA.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
