Casa cu 101 suflete

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 12.01.2007

* Căminul din Noua este locul care, pentru peste o sută de bătrîni singuri, înseamnă acasă, familie, ocrotire, siguranţă şi bucuria ultimilor ani de viaţă * Acum, azilul găzduieşte peste 100 de bunicuţi şi ar mai fi loc pentru încă 49 * Cei care-şi doresc să se mute în Căminul pentru Persoane Vîrstnice sînt de patru ori mai mulţi decît numărul locurilor disponibile

Bătrînii de la Căminul pentru Persoane Vîrstnice au avut emoţii atunci cînd, acum o lună, s-au mutat în casă nouă. Lăsau în urmă locuri cu care se obişnuiseră, grădina de flori pe care o îndrăgeau. Pînă şi la paturile în care îşi duceau bătrîneţea au renunţat. Se mutau într-o clădire nouă despre care auziseră că e mai frumoasă şi mai modernă. Dar ce au văzut în Căminul din Noua depăşea cu mult visurile lor. Au păşit sfioşi într-o construcţie impunătoare, mai degrabă palat decît azil. Au primit camere spaţioase, cu balcon, baie proprie, mobilier nou, căldură şi interfon. Locuiesc cîte doi, nu se mai înghesuie în dormitoare de patru pînă la 10 persoane. Mănîncă într-o sală de mese comparabilă cu cel mai elegant restaurant. Urcă şi coboară cu liftul, nu-şi mai chinuie picioarele pe scări decît dacă vor să facă mişcare. Cînd îi doare ceva, medicii vin la patul lor. Asistentele au grijă să nu uite să-şi ia medicamentele. Infirmierele îi ajută să se îmbrace, să mănînce, să se spele. Ies la plimbare în curtea căminului, doi cîte doi, sprijinindu-se unul de altul şi respiră cu nesaţ aerul curat dinspre brazi. Ce-şi poate dori mai mult un bătrîn singur?

„Unde plecaţi, tanti Maria?“. „La sora mea, în Răcădău, că e cam bolnavă“. „Şi cînd vă întoarceţi?“. „Mîine dimineaţă, la 8“. „Bine, tanti Maria“. Bătrînica semnează în catastif. Pleacă pentru o zi la singura rudă care i-a mai rămas. Or să stea la televizor, or să depene amintiri, pomenindu-i şi pe morţi, şi or să se plîngă de dureri de oase. Pe urmă or să guste murăturile pe care le-au pus împreună astă-toamnă, şi, după rugăciune, vor adormi împăcate. Dimineaţa, tanti Maria se va întoarce acasă. La Căminul de Bătrîni. Locul care, pentru ea, ca şi pentru alte sute de bătrîni singuri, înseamnă acasă, familie, ocrotire, siguranţă şi bucuria ultimilor ani de viaţă.

Casă nouă, primitoare

Bătrînii de la Căminul pentru Persoane Vîrstnice au avut emoţii atunci cînd, acum o lună, s-au mutat în casă nouă. Lăsau în urmă locuri cu care se obişnuiseră, grădina de flori pe care o îndrăgeau. Pînă şi la paturile în care îşi duceau bătrîneţea au renunţat. Se mutau într-o clădire nouă despre care auziseră că e mai frumoasă şi mai modernă. Dar ce au văzut în Căminul din Noua depăşea cu mult visurile lor. Au păşit sfioşi într-o construcţie impunătoare, mai degrabă palat decît azil. Au primit camere spaţioase, cu balcon, baie proprie, mobilier nou, căldură şi interfon. Locuiesc cîte doi, nu se mai înghesuie în dormitoare de patru pînă la 10 persoane. Mănîncă într-o sală de mese comparabilă cu cel mai elegant restaurant. Urcă şi coboară cu liftul, nu-şi mai chinuie picioarele pe scări decît dacă vor să facă mişcare. Cînd îi doare ceva, medicii vin la patul lor. Asistentele au grijă să nu uite să-şi ia medicamentele. Infirmierele îi ajută să se îmbrace, să mănînce, să se spele. Ies la plimbare în curtea căminului, doi cîte doi, sprijinindu-se unul de altul şi respiră cu nesaţ aerul curat dinspre brazi. Ce-şi poate dori mai mult un bătrîn singur? Nimic. Poate doar o a doua tinereţe.

Cereri multe, locuri puţine

De cînd a început să se audă de condiţiile excelente din cămin, bătrînii singuri din Braşov au dat buzna cu cereri de internare. Unii vor să scape de singurătate, alţii au nevoie de îngrijire permanentă. Alţii n-au pur şi simplu unde să stea. Deşi e mare cît Casa Poporului, căminul nu-i poate primi pe toţi. În prezent, aici sînt internate 101 persoane vîrstnice. Ar mai fi loc pentru încă 49. Locurile suplimentare vor fi disponibile după aprobarea bugetului din această lună. Dar cei care-şi doresc să se mute în căminul din Noua sînt de patru ori mai mulţi decît numărul locurilor disponibile. Din cele 200 de cereri, în urma anchetelor sociale, vor fi selectaţi doar bătrînii care întrunesc cel mai mare punctaj. Adică, acele cazuri cu adevărat disperate. „De cînd ne-am mutat în Noua, oamenii au auzit de condiţiile deosebite, mai bune chiar decît au mulţi dintre noi acasă. Văd în acest cămin un fel de El Dorado. Din păcate, nu le putem îndeplini dorinţa tuturor. Nu sînt mai mult de 150 de locuri“, spune, cu părere de rău, Gabi Cocuz, directorul căminului.

Sală de gimnastică

Odată ce se vor fi mutat şi noii locatari, administraţia căminului va trece la rezolvarea altor probleme. Camerele sînt nişte adevărate garsoniere, confortabile, curate, utilate cu tot ce trebuie. Dar viaţa în cămin nu înseamnă numai a locui între patru pereţi. Directorul se zbate să asigure în primul rînd necesarul de personal, oamenii care veghează ca viaţa bătrînilor să fie în siguranţă. În prezent, o infirmieră se ocupă de 80 de persoane. Ar mai fi nevoie de încă patru asistente medicale, cinci infirmiere şi patru îngrijitoare. Sala de gimnastică nu e încă amenajată. „Am achiziţionat biciclete medicinale, o bandă de mers, stepper-e, o masă de tenis, aparate multifuncţionale, dar n-am avut timp să punem pe picioare baza sportivă“, explică Cocuz, privind cum aparatele sînt despachetate şi probate pentru a putea fi date în folosinţă. Cum la vîrsta a treia problemele locomotorii sînt la ordinea zilei, bătrînii au nevoie de mişcare. Au nevoie şi de fizioterapie, dar deocamdată e un vis îndepărtat amenajarea imensei baze de tratament de la parter. Se aşteaptă un investitor căruia să-i pese de sănătatea bătrînilor noştri.

Cea mai mare bază din ţară

Clădirea e compartimentată în secţiuni mari, impunătoare. Parterul e ocupat de baza de tratament. Zeci de încăperi, cabinete, săli de balneoterapie, vibromasaj, aerosoli, gimnastică şi o capelă. Toate finisate, dar goale. Cea mai tristă pare piscina de dimensiuni colosale, un bazin de 120 metri cubi, cu scări, supape, duşuri, cabine anexe. Baza de tratament e mai mare decît cea de la Techirghiol (1.200 mp), cu cei 1.800 mp fiind, astfel, cea mai mare din ţară şi una dintre cele mai mari din Europa. „Sperăm să obţinem fonduri europene pentru dotarea ei şi astfel să o putem gestiona în folosul căminului“, mărturiseşte Gabi Cocuz, unul dintre planurile de viitor menite să aducă venituri instituţiei vîrstnicilor. O aripă a clădirii este încă nefolosită, pînă la găsirea fondurilor care s-o facă profitabilă.

Filme şi cărţi

Etajul I îi găzduieşte pe bătrînii independenţi, fără probleme grave de sănătate. Tot aici e şi sala de mese, la care se ajunge din patru direcţii, cu liftul, pe scări, pe rampele speciale. Sălile destinate recreerii sînt tot aici: biblioteca, sala de biliard, sala video. Dar bătrînii nu prea citesc. Au vederea slabă sau pur şi simplu, ca toată lumea, deschid mai rar cîte o carte. Conducerea însă se luptă să mărească fondul de carte, fiindcă ce poate fi mai de preţ pentru suflet decît comoara spirituală a cuvîntului tipărit? Oricine vrea să doneze cărţi pentru căminul din Noua e binevenit. Pentru sala video, Cocuz poate răsufla uşurat. A reuşit să achiziţioneze aparatura necesară proiecţiei de filme şi fotografii. „Vrem să le arătăm imagini din viaţa lor. Avem şi o cameră de filmat cu care vom înregistra evenimente din cămin sau vom proiecta filme din alte cămine din România şi din lume“, explică directorul.

Sală de spectacole fără spectatori

Frumoasa sală de spectacole are pînă acum amenajată doar scena. Mai lipsesc scaunele. Directorul îşi pune speranţele în sponsorii generoşi care vor oferi într-o bună zi 200 de fotolii pentru bărînii care îşi doresc atît de mult să îşi mai descreţească frunţile la un spectacol. Chiar şi de o cortină ar fi nevoie. Dacă sala va fi pusă la punct, prin închirierea ei, căminul ar putea face rost de fonduri. Este excelentă pentru training-uri, şedinţe, festivităţi. Iar din banii obţinuţi din închiriere s-ar putea dota alte săli în care bătrînii să-şi petreacă timpul liber. Directorul şi-a mai pus în gînd să amenajeze o sală de terapie ocupaţională unde domnii pot să meşterească lucruri fel de fel, doamnele pot coase haine. Un loc unde fiecare bătrîn în putere şi care nu şi-a pierdut îndemînarea îşi poate aduce aminte de vremea cînd din mîinile lui ieşeau lucruri minunate.

Anticariatul amintirilor

„Mai vrem să amenajăm şi un colţ muzeistic, cu obiecte personale vechi“, explică directorul. Aici, cine doreşte, va putea expune un ceas vechi moştenit din generaţie în generaţie, monede din alte vremuri, dantele şi goblenuri lucrate de mîna lor sau suveniruri din călătorii. Un fel de anticariat al amintirilor. E o tradiţie ca bătrînii care-şi aniversează ziua de naştere în acea lună să fie sărbătoriţi într-o festivitate comună. Acest obicei va fi reluat cît de curînd, fiind una dintre activităţile cele mai apreciate de locatarii căminului. Se ascultă romanţe şi se dansează, doamnele cu glas frumos mai cîntă cîte o melodie de demult, se suflă în tortul cu lumînări şi toată lumea se distrează pe cinste.

Trei etaje, trei stiluri de viaţă

„Noi recomandăm folosirea lifturilor, dar vom pune în curînd o bară continuă, pentru sprijin. Am mai achiziţionat şi nişte scaune speciale pentru baie pentru persoanele cu deficienţe locomotorii. Avem şi un elevator electric, cu comandă la mînă. Am luat şi nişte rampe telescopice ca deplasarea să nu fie o problemă în niciun sector. Şi mai avem şi nişte paturi speciale, pentru etajul celor dependenţi“, spune Cocuz. Cei care nu se pot deplasa primesc mîncarea la pat. Dacă sînt neputincioşi, sînt hrăniţi de îngrijitoare. Aceştia locuiesc la primul etaj, al dependenţilor. Pentru cei care se pot deplasa mai greu, semidependenţii de la etajul II, s-a amenajat un oficiu alimentar. Adică o sală de mese unde ziua bătrînii se mai strîng să tricoteze, să joace cărţi sau să flecărească despre vreme şi noutăţi. Al treilea etaj este cel al bătrînilor sănătoşi. Îşi fac singuri curat în camere şi chiar mai dau o mînă de ajutor celor bolnavi.

O familie mare

Au sosit şi televizoarele. Fiecare cameră va fi dotată cu cîte un aparat, contra unui abonament modest, de 25.000 de lei de persoană, pe lună. Accesul la televizorul din camera de zi este gratuit. Atîta doar că bătrînii n-au pe ce să stea. Următorul pas este dotarea cu scaune, canapele a sălii. Şi minifrigidere vor fi în camere. Nimic nu va lipsi din ceea ce înseamnă confort ca într-o casă normală. „Asistentele sociale, psihologul, medicii monitorizează tot timpul starea de sănătate a bătrînilor. Şi starea lor de spirit. Mai avem de lucru în multe privinţe. Unii nu se înţeleg şi trebuie să-i ajutăm să depăşească această etapă. Alţii au probleme de acomodare sau de relaţionare socială. Sînt oameni cu necazuri, unii nu au trecut peste ele. Unii mi-aş dori să fie bunicii mei, alţii sînt însă foarte dificili. Noi ne luptăm să îi recuperăm social, să îi ajutăm să se integreze, să fie fericiţi. Şi acest lucru e posibil făcîndu-i să simtă că sîntem o familie, vîrstnici şi angajaţi“, mărturiseşte directorul căruia bătrînii îi spun: „eşti şi fiul şi tatăl nostru“.

Supraveghere medicală permanentă

Foarte important e serviciul medical. Cum mai toţi au cîte o problemă de sănătate, cabinetul medical e punctul cel mai frecventat. Fie că vrea sau nu, periodic, fiecare bătrîn e consultat din cap pînă în picioare. Cabinetul e dotat cu tot ce trebuie, asistentele medicale sînt foarte bine pregătite, iar Adriana Blaj este medicul care ştie ce-l doare pe fiecare şi care le alină suferinţa. De fapt, supravegherea e permanentă. „Temporizăm şi cazuri de spital, puţine sînt situaţiile în care bolnavul nu poate fi tratat aici. Bătrînii noştri suferă, în general, de problemele vîrstei a treia: hipertensiune, cardiopatii, demenţe, deficienţe locomotorii. Jumătate dintre ei sînt dependenţi sau semidependenţi. Paisprezece sînt cu pampers. Oricît de gravă sau mai puţin gravă ar fi afecţiunea, o tratăm cu cea mai mare atenţie“, spune dr. Blaj, mama bătrînilor suferinzi de la Noua. Dacă apare o urgenţă, la capul fiecărui pat există un interfon. Bolnavul apasă pe buton şi se declanşează alarma. Personalul medical soseşte imediat la bolnav care, în acest fel, e şi acasă, în patul lui, şi asistat medical, ca în spital. „Regim, igienă şi control medical. Acestea sînt cele trei avantaje ale căminului pe care puţini şi le-ar permite acasă“, crede medicul.

Unii pleacă, alţii vin

Cînd vor să iasă din cămin, la plimbare, în vizită la rude şi prieteni, la teatru, la biserică, bătrînii anunţă portarul. Sînt trecuţi în registru cu ora plecării, dar şi cu ora la care promit că se vor întoarce. „Se poate întîmpla orice, trebuie să ştim de soarta lor. De aceea, la plecare, li se dau legitimaţii cu datele căminului, pe care le ţin asupra lor. Dacă, Doamne fereşte, nu apar la ora stabilită, ne îngrijorăm şi începem noi să-i căutăm, la poliţie, la spital“, explică Cocuz. În fiecare seară, infirmiera verifică prezenţa. În acest fel, toată lumea e în siguranţă. Căminul e bine păzit, nu există niciun risc să intre vreun străin răuvoitor. În schimb, vizitatorii cu suflet bun sînt bine primiţi. Bătrînii mai sînt căutaţi din cînd în cînd de copii, nepoţi, prieteni. Dar şi de la fundaţii vin mulţi voluntari care-i ajută la treburile zilnice sau pur şi simplu le ţin de urît, cu o vorbă bună. De sărbători, bătrînii au primit cadouri de la Moş Crăciun. Pe urmă, vizitele s-au rărit. Deşi înconjuraţi de atîta lume, singurătatea e, totuşi, stăpînă peste vieţile lor.

Căminul longevivilor

Se bucură cînd vine preotul pe la ei. Sînt buni creştini, în fiecare cameră e cîte o Biblie, iar dimineaţa şi seara nu uită să spună rugăciuni. Mai primesc bilete la operă şi la teatru. Care se zbate, obţine şi bilete la tratament, în staţiuni. Cum se va împrimăvăra, vor ieşi în mici drumeţii prin împrejurimi. Grădina Zoologică e aproape şi abia aşteaptă să-şi petreacă duminicile dînd de mîncare animalelor. Timpul trece mai plăcut decît putea să fie dacă n-ar fi ajuns la cămin. Atenţia specialiştilor, viaţa liniştită, lipsită de griji, şi-au pus amprenta pe starea lor de sănătate fizică şi psihică. Astfel că majoritatea trec de 80 de ani. Anul trecut, s-a stins o bătrînică la 93 de ani. Locuia de 30 de ani în cămin. N-ar fi prins vîrsta asta dacă ar fi trăit singură. Acum, veterana de vîrstă este Raveica. Tot 93 de ani. Dumnezeu să o ţină! Pe ea, şi pe toţi bătrînii noştri din Noua! Şi pe cei care fac minuni ca vieţile lor să fie mai frumoase!

Comitet consultativ

* S-a înfiinţat şi un comitet consultativ, format din asistente sociale şi reprezentanţi ai bătrînilor. Aleşi prin vot. Aceştia preiau necazurile colegilor de cămin şi le transmit conducerii. Împreună, caută soluţii ca viaţa tuturor să fie mai bună. Membră în acest comitet este şi Maricica, a cărei experienţă de 27 de ani în sistemul hotelier e de folos acum şi căminului. De şase ani e căministă şi multe dintre ideile de amenjare şi funcţionare de aici au venit de la ea.

„În prezent, lucrăm la anchetele sociale pentru a depista care cereri sînt reale şi care sînt doar nişte mofturi. Internarea este o măsură de asistenţă socială de excepţie, deşi am vrea să-i ajutăm pe toţi, nu oricine poate ajunge aici. Se vor întocmi nişte grile pentru cele trei categorii: independenţi, dependenţi şi semidependenţi. Cele mai multe puncte le vor obţine cei cu vîrste înaintate, evacuaţi sau fără locuinţă, cu boli cronice, fără susţinători legali sau în relaţii proaste cu rudele şi fără venituri.“
Gabi Cocuz, directorul Căminului pentru Persoane Vîrstnice Braşov

Noile preţuri ale întreţinerii

u Costul mediu lunar al întreţinerii unui bătrîn se va ridica, după hotărîrea CL, la 630 RON, în conformitate cu condiţii asigurate de noul sediu al căminului. Pensionarul va plăti 60% din veniturile sale, dar nu mai mult de 290 RON. Dar, cum pensiile sînt mici, diferenţa va fi suportată de aparţinători, atunci cînd acest lucru e posibil, sau de către Primăria Braşov, în cazurile extreme. Întreţinerea nu include plata personalului, investiţiile şi medicamentele, care sînt asigurate de către administraţia locală. Beneficiari ai internării la Căminul din Noua pot fi doar persoanele din municipiul Braşov. În prezent, din cei 101 internaţi, cu vîrste cuprinse între 65 şi 93 de ani, 60% sînt femei. Provin din categorii sociale diferite, de la persoane cu patru clase la ingineri.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: