Nu-mi pot imagina Castelul Bran aparþinînd altcuiva decît braºovenilor, deºi o administrare privatã, cu pãstrarea destinaþiei de muzeu, nu ar putea fi decît beneficã. Anii în care destinele muzeului au fost pãstorite de cãtre Ministerul Culturii au arãtat ºi în acest caz ce gestionar prost poate fi statul. ªi au demonstrat cã nu ºtim sã ne exploatãm oportunitãþile turistice unice pe care le avem la adevãrata lor valoare. Cu cîþiva ani în urmã, am avut ocazia sã vizitez în Dublin un muzeu inedit, construit pe ruinele unei fabrici de whisky. Reconstituitã fidel cu manechine, utilaje în stare de funcþionare, o salã de proiecþie unde rula un film de prezentare despre întreaga istorie a fabricii ºi parþial a Irlandei, mica fabricã, acum muzeu, atrãgea zilnic sute de turiºti care aºteptau ºi cîte o orã pentru a putea vizita locul respectiv. Preþul biletului era de 8 euro în schimbul cãruia fiecare primea puþinã istorie, multã distracþie, atmosferã ºi 50 de grame de whisky la plecare. La asta se adãuga, bineînþeles, posibilitatea cumpãrãrii a sute de obiecte artizanale. Cred cã asta a lipsit Branului pînã în prezent pentru a putea fi pus cu adevãrat în valoare. Nu este suficient mitul lui Dracula ºi exponate de o valoare istoricã certã prezentate în vitrine. Nu este suficient sã tai bilete ºi sã conduci pe holuri grupuri de turiºti. Este nevoie de o atmosferã cît mai autenticã, fãrã a cãdea în kitsch sau în derizoriu. Îmi este greu sã cred cã acest lucru se va întîmpla, atîta timp cît Ministerul Culturii ar fi în continuare proprietarul castelului. Pînã la urmã, cea mai bunã formulã ar fi tot proprietatea comunitãþii judeþene, dacã nu este posibilã cea localã, asupra imobilului, dublatã de o administrare eventual privatã, fãcutã clar pe criterii de management profesionist ºi indicatori de performanþã. Privitã cu adevãrat ca o afacere, exploatarea castelului ar aduce nu numai venituri considerabile care ar putea ajuta la plata leasing-ului, dar ar aduce turiºti de pe urma cãrora întreaga regiune ar avea de cîºtigat.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
