Cînd a izbucnit scandalul jurnaliºtilor de la Cluj arestaþi, nu am putut sã mã abþin sã iau atitudine deºi subiectul era extrem de incomod. Nu pot sã mã abþin nici acum, pentru cã tot ceea ce se întîmplã cu ei este de domeniul ºtiinþifico-fantastic într-o Românie, chipurile, europeanã. Atunci m-am revoltat pentru modul în care organele de anchetã au procedat, închizînd efectiv redacþii de ziar ºi confiscînd calculatoare, în timp ce simplii angajaþi erau terorizaþi cã vor ajunge la beci dacã nu vor spune tot ceea ce ºtiu. În mod ciudat, nicio organizaþie de media nu a luat atitudine, ba dimpotrivã, Clubul Român de Presã, sub conducerea demisionarului CTP, ºi-a permis sã-i acuze. Nu le iau apãrarea ºefilor de gazetã clujeni, pentru cã nu am date ºi nici nu mã pot substitui justiþiei, dar nu mi se pare normal nici modul în care justiþia a procedat în cazul lor ºi nici cel în care colegii jurnaliºti s-au nãpustit ca pãsãrile de pradã asupra celor cu care concurau pînã deunãzi pe piaþã, deºi unii chiar lucraserã în respectivele redacþii. I-am admirat în schimb pe cei care, deºi aflaþi sub aceastã uriaºã presiune, au continuat sã scoatã „Bunã ziua, Ardeal“, cu toate cã redacþia le era sigilatã de reprezentanþii DIICOT, ºi au ales calea de a se bate pînã la capãt. Cei doi asociaþi nearestaþi în primul val, Dan Pîrcãlab ºi Aurelian Grama, au fost, la rîndul lor, reþinuþi joi seara, dupã ce, timp de o lunã, le spuseserã, în scris, verde în faþã anchetatorilor colegilor lor tot ce era de spus vizavi de viciile de procedurã ºi toate abuzurile fãcute în timpul anchetei. Punctul culminant a fost editarea, în preajma Crãciunului, a suplimentului NU, acelaºi nume cu al sãptãmînalului studenþesc anticomunist din ’90, în care rãzboiul anti-Gazeta era descris pe larg. Ciudat este faptul cã, din cele opt acuzaþii aduse lui Aurelian Grama, ºapte au primit deja NUP din partea justiþiei. Cealaltã a apãrut doar joi seara ºi pare la fel de ºubredã ca ºi primele. Cu toate acestea, i s-a dat mandat de arestare. Totul pare a fi un rãzboi dus pentru închiderea celor mai incisive publicaþii din Transilvania. Rãmîne de vãzut dacã o sã le ºi reuºeascã acest lucru celor interesaþi, întrucît existã oameni pentru care aceste ziare chiar înseamnã totul ºi care nu cred cã vor renunþa prea uºor la luptã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
