A fost nevoie doar de o zi cu zãpadã ceva mai multã ca sã risipeascã aburii Odei Bucuriei ºi sã ne dovedeascã, dacã mai era nevoie, cît de europeni sîntem. Coloane de maºini care au circulat barã la barã, braºoveni înjurînd cã nu reuºeau sã-ºi scoatã maºinile din parcare, copaci prãbuºiþi, fire rupte ºi tot ce era necesar sã transforme atmosfera sãrbãtorilor într-una de coºmar. Asigurãrile primite din partea celor responsabili cum cã situaþia ar fi fost sub control cred cã erau departe de orice realitate. Nu-mi amintesc vreo situaþie similarã prin care sã fi trecut de cînd locuiesc în oraºul acesta. E drept cã nu a fost valabil numai la noi, ci ºi în localitãþi limitrofe, cum ar fi Sãcele, unde traversarea municipiului format din patru sate dura nu mai puþin de 3 ore de circulaþie barã la barã.
Tot europeni în ghilimele sîntem atunci cînd vine vorba de remedierea avariilor gen restabilirea tonului la telefon sau a conexiunii internet, unde, oricîte reclamaþii ai fi fãcut ieri, obþineai cel mult promisiunea trimiterii unui echipaj care nici vorbã sã aparã.
Cu toate acestea, sîntem europeni. Plãtim taxe europene, facturi europene, preþuri europene. Nu ºtim însã sã ne cerem drepturile european. Nu ºtim sã dãm în judecatã firma care nu a deszãpezit cum scrie în contract. Nu ºtim sã refuzãm la platã factura furnizorului care nu ºi-a respectat contractul ºi nu ºtim sã-l reclamãm la protecþia consumatorului. În acest fel, rãmînem sã bãltim în balcanismul nostru, iar cei plãtiþi sã-ºi facã treaba vor continua sã ne ia banii fãrã sã ne ofere nimic în schimb: curat european!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
