1 ianuarie 2007 n-a fost capăt de drum. Ci doar capătul liniei pentru ultimele vagoane plecate acum 17 ani din Republica Socialistă România. Acum, de fapt, schimbăm doar trenul. Vagoanele noii Românii, ce-i drept, ceva mai încălzite, ceva mai rapide, ceva mai colorate și ceva mai ferchezuite și luminate, încă mai trebuie mult și bine împinse spre Europa. E cale lungă și grea pînă la destinație. Degeaba ne-am urcat în Euro Expres, cu cățel și cu purcel, fluturînd steagurile albastre cu steluțe și dînd cep la șampanii și artificii. Degeaba avem locurile rezervate și călătorim doar cu buletinul. Locomotiva nu ne-o va trage nimeni la deal. Prima haltă am fost nevoiți s-o facem, deja, chiar ieri. La nici trei zile de la îmbarcarea cu acorduri triumfale de fanfară. Ne-am împotmolit, în cea mai pură tradiție românească, în prima euroninsoare. Cu cățel, cu purcel, și numai cu buletinul, stăm acum sub nămeți și înjurăm. Păi ce facem noi aici în drumul UE, domle, de ce nu vin ăia cu eurolopețile, integrarea mamii ei!?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
