Ghiţă fără portiţă

Dimensiune font:

Autor: » Marius Stoianovici, 18.12.2006

În fiecare an, cam pe la această dată, tai porcul, ca majoritatea românilor. Nu unul pe care l-am crescut eu, întrucît, chiar dacă stau la casă, nu cred că vecinii mei ar fi tocmai încîntaţi să suporte tot anul guiţăturile şi miasmele patrupedului. Drept pentru care, dacă nu am norocul cu vreo rubedenie de la ţară care să ţină pe lîngă ai lui şi porcul meu, mă văd silit să îl cumpăr de la vreun gospodar serios şi cumsecade dintre împrejurimile Braşovului. Fac asta de cîţiva ani şi este una din plăcerile sfîrşitului de an. Animalul ales este cîntărit, plătit şi transportat în general în gospodăria celui care mă ajută în fiecare an să fac asta. Godacul, după ce i se leagă două dintre picioare, este răsturnat dintr-o mişcare scurtă şi expus tăişului rece al unui cuţit bine ascuţit în prealabil. Dar ritualul abia atunci începe. De la colectarea sîngelui cald într-un lighenaş curat, pentru sîngerete, urmată de părpălirea cu paie proaspete a celui care a fost Ghiţă. Pîrlitul cu grijă pentru a nu crăpa şoriciul şi frecarea cu peria de paie sub jetul de apă caldă sînt doar cîteva etape din veritabilul ritual al tăierii porcului. Sarea, gustatul şoriciului după n căni de ţuică fiartă. Răsturnatul pe o parte şi pe alta a porcului în disperarea de a scăpa de ultimele fire de păr care nu se dau duse face parte şi el din ritualul unic. Numai cine nu a trăit vreodată magia acelor clipe nu poate să înţeleagă. Teoretic, acesta ar fi ultimul Crăciun în care sacrificarea tradiţională a porcului mai este permisă. De model pentru viitor, autorităţile de la Arad tocmai au sacrificat doi porci prin împuşcare şi nimeni nu le-a spus nimic de mămicuţele lor. Personal cred că este o prostie şi sîntem nişte idioţi dacă acceptăm cu o asemenea uşurinţă renunţarea la tradiţii. Cum mă îndoiesc teribil că mai-marii noştri mai pot schimba ceva în acest sens, mă văd silit să devin un ilegalist în această privinţă. La anul, voi face ceea ce am făcut şi ieri: îmi voi tăia porcul după acelaşi tipic, păstrînd gloanţele pentru altceva. Sper să nu fiu nevoit ca sacrificarea animalului s-o fac pe undeva printr-o pădure, precum haiducii. Le voi ţine însă la dispoziţie, şi atunci ca şi acum, oficialilor europeni ceva şorici şi ţuică fiartă. Poate aşa vor înţelege că este chiar păcat să renunţi la tradiţii de dragul unora care nu le-au avut niciodată.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!

Articolul anterior

Ţara iernii, fără zăpadă

Articolul urm�tor

România a condamnat comunismul