De sãrbãtori ar trebui sã încercãm sã fim buni. Sã stãm mai mult cu cei dragi ºi sã încercãm sã le ghicim micile dorinþe ºi sã le îndeplinim. Sã încercãm sã uitãm pentru cîteva zile competiþia tîmpitã în care ne aflãm cu ceilalþi ºi poate chiar cu noi înºine ºi sã încercãm sã ne întrebãm de ce facem toate acestea. Ar fi ideal sã reînvãþãm sã zîmbim. Sã-i putem privi pe ceilalþi în ochi ºi sã le adresãm un zîmbet larg ºi sincer. Sînt zile pe care ar trebui sã le împãrþim cu cei dragi, cu cei pentru care n-am avut tot anul destul timp. ªi ar trebui sã ne facem timp pentru propriii pãrinþi, oricît de agasanþi sau plictisitori ar fi. Dacã putem, ar trebui sã dãruim ceva ºi celor mai sãrmani decît noi. Sã o facem însã decent, încercînd sã nu-i jignim ºi fãrã sã spunem nimãnui, nici mãcar reprezentanþilor presei.
Trãim haotic ºi nu realizãm faptul cã vîrtejul în care sîntem prinºi ucide în fiecare zi o zi din cele date nouã. Împovãraþi de griji, de stres ºi de tot soiul de lucruri mãrunte, uitãm sã preþuim fiecare zi datã de Dumnezeu ºi sã o trãim la valoarea ei.
De cînd nu v-aþi mai plimbat efectiv pe o stradã ºi sã priviþi la cei care trec pe lîngã voi? Aþi observat faptul cã majoritatea celor cu care vã intersectaþi traiectoria merg cu capul în pãmînt, neuitîndu-se nici în stînga ºi nici în dreapta ºi par tot timpul grãbiþi? Eu nu am reuºit sã aflu motivul. Probabil ºi eu procedez la fel. Din dorinþa de a merge înainte. Trist este faptul cã uitãm sã ridicãm capul din pãmînt ºi, periodic, sã stabilim sau mãcar sã corectãm direcþia spre cea doritã. ªi ne mai întrebãm apoi de ce ne aflãm în acelaºi punct sau avem senzaþia cã stãm pe loc. Poate pentru cã aºa se întîmplã întotdeauna atunci cînd mergi, oarecum, în cerc.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
