Bun venit în UE! Bun venit acasă! O urare spusă în limba română în inima Bruxelles-ului și o Românie de turtă dulce lipită într-o secundă la marea Europă, și ea toată o turtă dulce. Cît de simplă și de firească va fi fost socotită ieri această secundă care a alinat o jumătate de veac de singurătate! Căci cine va fi stat ieri să cîntărească, într-o secundă, cîte spaime și disperări, cîtă frică și îndîrjire, cîte trădări și complicități, cîtă deznădejde și curaj, cîtă ură și iubire, cîte lacrimi și rugăciuni, cîtă moarte și cîte renașteri s-au adunat în mica prăjitură cu formă de țară, adusă pe o tipsie purtată de o mînă înmănușată în alb. A fost frumos că România a fost servită Europei (sau Europa să ne fi servit?), ca la casele mari. Chiar dacă în aluatul apetisant, garnisit din plin cu marțipan, mai dospesc încă necoapte vreo patru decenii de comunism nevindecat, o revoluție bolnavă de întrebări grele, vreo trei-patru mineriade mînjite de clisă, duhori de sipete golite, galoși cîrpiți cu fir de mătase și bălți de lapte tulburi, vînzători și vînduți, iude și sfinți numărînd aceiași arginți. Să fi fost uitate toate sau doar iertate, ieri, preț de-o secundă, cînd Europa ne-a dăruit de Crăciun o țară de turtă dulce. Și-o casă. Dea Domnul numai, la cîtă fiere ne-a tot hărăzit destinul, să nu fie doar căsuța cea de turtă dulce cu care au fost ademeniți de vrăjitoare Hansel și Gretel, cei rămași de poveste.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
