Dimineața, cu ochii cîrpiți de somn, ne buluceam spre locul unde ne lăsaserăm ghetuțele bine făcute cu o seară înainte. Asta după ce amînam cît puteam ora de somn pentru a-l surprinde pe moș cum pune cadourile pentru copiii cuminți. Nuielușele cu vopsea argintie, nucile, bomboanele și micile jucării din plastic, care nu făceau mare lucru, ne încîntau și ne umpleau existența preț de cîteva zile.
Aș da orice să mă pot întoarce la acele zile magice. La naivitatea și frumusețea acelor clipe magice. La lipsa grijilor, în perioada în care dorința cea mai mare a fiecăruia era să fie odată mare. Anii au trecut, generațiile s-au schimbat și mult din magia venirii moșului s-a pierdut. Vremurile cînd mulți copii nu văzuseră o portocală și erau în stare să muște din ea cu tot cu coajă, din fericire, aparțin trecutului. Din păcate, cu ele s-au dus și o grămadă de vise și de speranțe. Și pentru foarte mulți copii, nu mai există sau poate nu a existat niciodată vreun Moș Nicolae sau Moș Crăciun.
Nu știu voi ce ați primit de moș, în cazul în care ați fost cuminți, și cineva care vă iubește a avut grijă ca ghetuțele să nu vă rămînă goale. Dacă ați primit ceva, oricît de mic, bucurați-vă din toată inima, astfel încît la anul să nu vă numărați printre cei care vor fi ocoliți de visul unei nopți care ar trebui să fie de iarnă.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
