Dezbateri pe marginea stării în care se află învățămîntul românesc au fost și cu siguranță vor mai fi nenumărate. Punctele de vedere vehiculate sînt de multe ori total opuse. Unii îl laudă, invocînd performanțele excepționale ale olimpicilor noștri sau faptul că un copil de emigrant a fost înscris cu două clase mai sus datorită pregătirii. Alții, mai critici, afirmă că sîntem captivi într-un sistem de învățămînt anchilozat după model semirusesc, unde veritabili elefanți, dacă nu mastodonți, fac programa școlară, manualele și regulile care nu permit dezghețarea sa și racordarea lui la lumea reală. Greu de spus care dintre părți are dreptate. Probabil fiecare dintre ele, într-o oarecare măsură. Cert este faptul că ușor-ușor lucrurile încep să se miște. Introducerea tezelor unice din clasa a VII-a la date prestabilite va forța practic profesorii să predea integral programa, iar elevii vor fi familiarizați în acest mod cu atmosfera de examen. Rămîne de văzut cum vor fi și valorificate notele obținute și dacă va exista vreo pondere a lor în media de admitere la liceu. Asta în cazul în care nu se va reveni cumva la modelul examenelor de admitere și la liceu, atîta timp cît se pune deja atît de acut acest aspect la nivelul facultăților. Nu la toate, că ar ajunge în acest mod unele să se desființeze din lipsă de studenți, aceștia mutîndu-se acolo unde li se va permite admiterea pe bază de dosar. Practic, fiecare universitate se va afla în curînd într-o mare dilemă: dacă rămîne la admiterea cu dosar, va pierde din banii dați de stat. Dacă organizează examen, va pierde din banii luați pe taxe de la studenți. Niciunul dintre modele nu este perfect. Probabil decizia va fi lăsată la nivelul fiecărei facultăți, funcție de atractivitatea specializărilor ei. Sigur este faptul că, strîngînd șurubul de evaluare a universităților, există șansa punerii cu adevărat pe picioare a sistemului de învățămînt și să se poată face cu adevărat performanță. Un criteriu deosebit de relevant mi s-a părut a fi cel de evaluare a procentului de absolvenți angajați în specializarea de bază la doi ani după terminarea studiilor. Habar n-am cum s-ar putea face asta, dar cred că ar rezulta niște concluzii mai mult decît interesante.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
