Faptul că maidanezii vor beneficia în curînd de condiții europene poate constitui o știre care să scoată multă lume din sărite. Ce naiba au și ăștia, de-i preocupă soarta maidanezilor și condițiile lor viitoare europene, atîta timp cît noi abia ne descurcăm de la o leafă la alta?, s-ar putea să se întrebe destui dintre voi, în mod firesc. Și eu aș reacționa probabil la fel vizavi de posibilele locuri de scărpinat sau lins ale patrupedelor, prevăzute de normele europene, dacă n-aș fi trecut pe la adăpostul din Stupini timp de mai bine de două luni în încercarea recuperării cățelușei fetiței mele, rătăcită iarna trecută. Ce am văzut atunci m-a îngrozit. Ce spații de scărpinat? Nici măcar un pic de căldură sau apă curentă. Și nu numai pentru cîinii ce erau exterminați acolo. Nici măcar pentru angajați. Cîini claie peste grămadă, unul mai jigărit decît altul, care te fixau cu o privire flămîndă. Cadavre ce zăceau printre animalele aduse de hingheri acolo și tot soiul de imagini demne de secolul trecut. E clar că acel adăpost a fost o soluție de avarie. E clar că n-au fost fonduri și s-a găsit o soluție improvizată de închiriere a unui teren și a unor grajduri. A fost mai mult decît nimic. Dar rigorile Uniunii Europene ne vor obliga să ieșim din barbaria de pînă acum chiar și în acest domeniu. Poate așa, măcar cîinii pierduți vor avea o șansă de supraviețuire pînă la venirea stăpînilor.
Cît despre povestea unei pensiuni pentru animalele celor care pleacă în concediu, spusă de șeful serviciului de resort din Primărie, eu îl asigur că n-aș avea curaj să-mi las acolo cățeii nici cinci minute, de teamă să nu-i găsesc la Protan, din eroarea vreunui angajat zelos, grăbit să facă loc altor maidanezi strînși de duba celor de la ecarisaj. Și sînt sigur că nici măcar el n-ar risca asta...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
