„Existã zile în care nu te recunosc cînd îþi citesc editorialul!“, îmi spunea zilele trecute un prieten. „Parcã n-ai fi tu. Rîndurile curg plate ºi parcã nici tu n-ai chef sã le finisezi!“, a încheiat el. Am stat un pic ºi m-am gîndit la cele spuse de respectivul ºi, în final, i-am dat dreptate. Sînt zile în care ultimul lucru pe care mi l-aº dori la sfîrºitul zilei ar fi scrierea rîndurilor cu care v-am obiºnuit. Cu toate acestea, ca majoritatea dintre voi, nu fac numai lucrurile pe care le vreau ºi care îmi plac. Uneori fac lucruri pentru cã aºa trebuie. Fiecare dintre acestea, dacã îl fac numai pentru cã trebuie, ºi nu pentru cã aºa vreau eu, este uºor de depistat. N-are sare, nici piper ºi, cu siguranþã, nici mãcar nu sînt mulþumit de el. Am fost întrebat de cîteva ori de unde mã inspir atunci cînd scriu. Searã de searã, la o orã destul de înaintatã, cînd poate unii se pregãtesc de culcare, scanez sumarul materialelor culese ºi editate de colegii mei. Nu toate pot constitui punctul de plecare pentru scrierea unui material de fond. Nu de puþine ori nici mãcar vreunul dintre ele. ªi atunci scriu la liber. Mai exact, îmi aleg o temã care bãnuiesc cã ar putea interesa pe destui dintre voi ºi o tratez într-un mod cît mai simplu, astfel încît sã permitã accesul cît mai multor cititori la respectivele rînduri. Uneori mã indignez ºi-mi vine sã-i înfierez pe respectivii cu o mînie aproape proletarã. Reuºesc sã-mi frînez, cred, acele impulsuri aproape în totalitate. Rãmîne ironia, aciditatea sau comentariul sec care pot conduce la un conþinut fad, greu digerabil chiar de cei mai împãtimiþi cititori ai noºtri. Astãzi aº fi putut sã vã scriu despre reabilitarea termicã a clãdirilor în prag de iarnã sau despre numãrul îngrijorãtor de mare al spargerilor din locuinþã ºi al metodelor folosite, sau multe alte lucruri interesante care pot fi citite în ziarul nostru. Poate chiar aº fi putut face diverse flotãri logice despre diverºi politicieni locali sau naþionali ºi ce au mai fãcut ei spre binele urbei sau naþiunii. Cum ºtiu cît de mult vã intereseazã aceste lucruri, am preferat sã vã scriu cele de mai sus într-o tentativã de dialog sincer, transformat, din pãcate, în monolog.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
