Nu știu cum și ce ați simțit voi într-o sală de judecată, dacă ați ajuns vreodată. Și nu una în care se dezbat cauze comerciale cu avocați și reprezentanți fițoși, eleganți ai vreunor firme. Una unde se judecă numai cauze penale, unde lîngă tine în bancă este unul care și-a violat copila, alături e unul care a furat un braț de lemne, iar sala este înmiresmată de un stol gureș de pirande care au venit să susțină cauza vreunui paganel ce a comis cine știe ce delict de lezmajeste. Dacă n-ați fost, și nu vă doresc să ajungeți, ați pierdut spectacolul unei lumi unice, plină de mirosuri și de culoare. Felii suculente de viață sînt expuse pe talgerul justiției, chemată să facă ordine într-o nebunie fără cap și coadă. Undeva la masa prezidiului, e drept un pic mai în lateral și înconjurată de dosarele cauzelor ce vor fi luate în discuție, în spatele unei mașini de scris de pe vremea lui Pazvante, prima care ia loc este grefiera de ședință. Cu urechile ciulite, încercînd să descifreze ce ar fi vrut să spună unul sau altul din cei audiați, respectiva grefieră se chinuie să consemneze în fiecare ședință de judecată toate trăsnăile, mai mult sau mai puțin serioase, debitate de cei chemați la bară. Nu are spor de stres. Nu are spor de mediu toxic, sau orele de muncă suplimentară plătite. Are în schimb obligația de a fi acolo și de a consemna toate prostiile pe care le debitează cei chemați la bară. Asta zi de zi. Pînă ieri, cînd în locul respectiv nu s-a mai așezat nimeni. Chiar nu-mi pot imagina un complet de judecată alături de care să nu fie grefierul. Cine a consemnat oare depozițiile, interogatoriul, fără de care o cauză nu există, de fapt? Îmi este greu să-mi imaginez judecătorul sau procurorul făcînd asta. Ce știu este că, pe fond, oamenii aceia au dreptate. Și mai știu că au șanse mari să obțină ceea ce vor dacă respectă un lucru - acela de a rămîne fermi și uniți.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
