Stingheri în uniforma un pic prea mare, luată să le fie bună cîțiva ani, școlarii erau prezențe extrem de vizibile pe străzile orașului. Cu matricola prinsă pe braț sau pe piept, fiecare elev era ușor de identificat cărei școli îi aparține. Funcție de școala unde învățau, unii dintre ei se mîndreau cu matricola, alții încercau toate trucurile posibile pentru a fi cît mai puțin vizibilă sau chiar detașabilă.
Cînd am trecut în clasa a X-a la Meșotă, prin bunăvoința diriguitorilor învățămîntului brașovean de atunci, liceul nostru a fost botezat Liceul Industrial numărul 8, invocîndu-se faptul că ar fi fost prea multe licee teoretice. Pentru noi toți a fost cumplit. Dar chiar botezați așa, ne-am jurat că noi vom fi în continuare liceul Dr. Ioan Meșotă. Și am purtat vechile matricole, obținerea uneia devenind, în timp, o adevărată aventură, iar purtarea ei un act de curaj.
Chiar dacă ne uniformizau și erau extrem de incomode, respectivele ținute școlare reprezentau un motiv de mîndrie pentru fiecare. Majoritatea fetelor reușeau să facă adevărate minuni din veritabilii saci bleumarin, ajustîndu-le pînă cînd din vechea uniformă mai distingeai doar culoarea. Scurtate, strîmtate, eventual crăpate, unele sarafane ajungeau să le împiedice pe respectivele colege să urce pînă și-n autobuz, de trebuiau trase de mîini să reușească să se cațere pe scările supraaglomerate ale mijloacelor de transport în comun. Și asta era la toate liceele. Cochetăria nu era doar într-un liceu anume. La fel ca și ura față de cordeluță sau tentativele de lăsat părul lung ale băieților, pedepsite aspru cînd erau depistate. Nu știu cît au contribuit acele ținute la obișnuirea fiecăruia dintre noi cu ideea că am fi egali și nu ne-ar diferenția nimic. Eu cred că ne-au făcut mai mult să înțelegem că aparținem unei caste - cea a școlarilor, a unui liceu anume și că traversăm o perioadă unică. Pentru cei care n-au apucat, sau au uitat acele vremuri, ar fi ideală vizionarea filmului Liceenii al lui Nicolae Corjos. S-ar putea să-l catalogheze învechit, prăfuit și rupt de orice realitate de astăzi. Nu i-aș contrazice, dar aș spune că este o mică oglindă a ceea ce a fost atunci. Și a fost chiar frumos!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
