Despre chestiuni nu tocmai cuºere petrecute de-a lungul timpului la Poiana Soarelui, presa a relatat de-a lungul timpului nenumãrate lucruri. Însã nu putea, nici atunci ºi nici acum, face mai mult. Le-a semnalat ºi a supus atenþiei opiniei publice strigãtele de ajutor venite din partea unor copii instituþionalizaþi acolo. Cu toate acestea, nu s-a întîmplat nimic. Diverse comisii de investigare s-au perindat pe acolo. Unele au reuºit chiar sã vorbeascã cu diverºi copii care s-au plîns, crezînd cã lucrurile se vor schimba în bine pentru ei. Dar situaþia a rãmas exact la fel, ba poate unii dintre ei chiar au avut de suferit de pe urma respectivelor declaraþii. În timp, copiii au devenit mai circumspecþi, realizînd puterea celor ce-i pãstoresc ºi faptul cã mediatizarea nu rezolvã ºi problemele. Sînt sigur cã nici chiar în scrisoarea cãtre Parlamentul Europei sau în discuþiile cu jurnaliºtii englezi nu au spus tot. Motivul este acelaºi: teama cã nu se va întîmpla nimic ºi tot ei vor avea de suferit. Izolator, acuzaþii de viol sau de anchetã abuzivã, regulament de ordine interioarã inventat ºi aplicat de copii sînt ultimele subiecte fierbinþi ajunse în gura presei.
E cumplit de greu sã-i ajuþi pe aceºti copii atîta timp cît ei nu mai sînt dispuºi sã vorbeascã cu reprezentanþii celor plãtiþi sã vegheze la respectarea drepturilor lor. Nevorbind, nu poþi produce probe sau pedepsi eventualele abuzuri petrecute de-a lungul timpului. În mod natural, acestea ar putea continua. Totodatã, copiii sînt de înþeles. Tac, vãzînd cã nu se întîmplã nimic, iar ei sînt condamnaþi sã trãiascã în continuare acolo. ªi atunci ce ar fi de fãcut? În primul rînd, pentru a-ºi respecta menirea ºi a fi împãcatã cu sine, conducerea Direcþiei de Protecþie a Copilului nu trebuie sã ascundã nimic ºi sã aducã la cunoºtinþa tuturor organismelor abilitate, gen Autoritatea Naþionalã de Protecþie a Copilului, Poliþie, Parchet etc. sesizãrile primite. Poate aºa, în cazul în care acuzaþiile vor putea fi probate, vor reuºi sã se miºte în vreun fel lucrurile. Asta în cazul în care copiii vor avea încredere în reprezentanþii acestora ºi vor fi dispuºi sã rupã tãcerea ce funcþioneazã ca o veritabilã omerta ºi care, cu siguranþã, foloseºte altcuiva, ºi nu lor.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
