Ingineria salvează România

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 13.09.2006

*Profesia de inginer a început să-şi recapete prestigiul de odinioară *Braşovul este oraşul din România care a dat cei mai mulţi ingineri

Înainte de 1989, pătura intelectualilor era întărită mai ales de ingineri şi subingineri. Ca pe banda rulantă, numărul acestora creştea de la an la an, pentru nevoia de specialişti tot mai mare a industriei în plin avînt. Erau atît de mulţi, încît printre ei se strecurau şi mulţi neaveniţi, care luau lecţii de la maiştri. Bancurile cu ingineri erau la modă. Totuşi, a fi inginer era o fală, cîştigată pentru cei cinci ani de facultate, răsplătiţi cu cîteva sute de lei în plus la salariu. Muncitorii se adresau cu „tovarăşu’ inginer“ şi respectau diploma şi funcţia. La scurt timp după 1989, n-a mai fost nevoie de ingineri. Întreprinderile au început să cadă rînd pe rînd, depreciaţi, inginerii s-au orientat către alte domenii. S-au apucat de comerţ, presă, muzică sau au emigrat. Astăzi, s-a întors roata. Inginerii buni sînt la mare căutare. Fabrica de ingineri care a fost Institutul Politehnic Braşov s-a revigorat. Ziua Inginerului Român e din nou sărbătorită ca odinioară, cînd intelectualul cu halat albastru avea prestigiu.

Ingineri au fost, ingineri sînt încă

E nevoie de ingineri în toate domeniile, de la periuţe de dinţi, la construcţii, sănătate şi instalarea sateliţilor pe orbită. În spatele fiecărui produs stau inginerii care coordonează procesul tehnologic, proces care înseamnă mai multe compartimente tehnice, deci mai mulţi ingineri. Fără ingineri nu se poate. După o perioadă destul de lungă de regăsire a identităţii şi prestigiului profesional, inginerii români sînt din nou apreciaţi. Mîine, inginerii de toate specialităţile din România îşi serbează ziua lor, marcînd 130 de ani de la înfiinţarea primei asociaţii inginereşti naţionale şi 60 de ani de la fondarea Asociaţiei Generale a Inginerilor Români. Traian Tomescu, preşedintele filialei Braşov, crede că „inginerul e cel mai adaptabil, el poate să facă orice. Noi avem în Braşov aproape 100 de membri, toţi ingineri valoroşi. Din păcate, sute de alţi ingineri buni lucrează în străinătate“. Traian Tomescu mai precizează că inginerii braşoveni excelează mai ales în domeniile auto, silvic, mecanic, electrotehnic şi de aviaţie. „Înainte erau 100 de ingineri într-o fabrică, acum sînt 100 de fabrici cu cîte un inginer. Inginerii braşoveni n-au dispărut, doar s-au adaptat pieţei muncii“.

„Tehnicienii Epocii de Aur“

„Ţara nu se poate ridica decît prin ingineri“, spunea I.C. Brătianu în perioada interbelică. Se gîndea desigur la marii noştri ingineri, Anghel Saligny, Spiru Haret, Ion Baiulescu, Henri Coandă. Profesia de inginer are o veche tradiţie la noi, iar rezultatele acestora au avut ecou în lumea tehnicii mondiale. Dar comuniştii i-au transformat pe ingineri în „tehnicienii Epocii de Aur“. Din lipsă de specialişti cu pregătire medie şi superioară, Republica Populară Română a început să fabrice ingineri în serie. Comparativ cu 1938, cînd existau numai 7.000 ingineri în industria românescă, după 1945 de pe băncile facultăţilor au ieşit aproape 50.000 ingineri şi aproximativ 220.000 de cadre medii. Fabricile şi uzinele se înmulţeau, partidul a hotărît ca nu sînt de ajuns şi a luat decizia ca numărul inginerilor să crească la 80.000 pînă în 1965. Hotărîrea de partid şi guvern din 1957 prevedea armonizarea învăţămîntului public cu diferitele necesităţi ale unor ramuri economice. Adică sporirea numărului de ingineri pe cap de locuitor.

30 cu sapa şi 1 cu mapa

Licenţiaţii în domenii umaniste erau din ce în ce mai puţini, în schimb creştea ponderea intelectualităţii tehnice. Noii intelectuali proveneau în mare parte din rîndurile ţărănimii şi muncitorimii. 90% dintre studenţi aparţineau acestor clase sociale în 1960. În acel an, 6.000 de muncitori au devenit ingineri la seral. După venirea la putere a lui Ceauşescu, explozia de ingineri şi subingineri a atins cotele cele mai înalte. Iar oraşul în care erau concentraţi cei mai mulţi, după Bucureşti, era Braşovul, al doilea oraş industrial al ţării. În 1966, în judeţul Braşov lucrau 3.200 de ingineri, din care 1.227 în industria constructoare de maşini. Între 1976 şi 1980, Universitatea Transilvania, prin cele cinci facultăţi tehnice, a dat 6.900 de ingineri şi subingineri. Plus 300 din 36 de alte ţări socialiste. „Unul cu mapa şi 10 cu sapa“ era o zicală exagerată. În realitate, la fiecare 30 de muncitori braşoveni, revenea cîte un inginer.

Decăderea breslei inginereşti

Cam tot ce însemna producţie industrială a judeţului era opera muncitorilor coordonaţi de ingineri. Stăpînii schiţelor şi planurilor de realizare a produselor, inginerii erau respectaţi. Unii doar pentru titlu, alţii pentru realele lor aptitudini.
Mulţi şi-au făcut meseria cu pasiune, dar şi mulţi au intrat în producţie fără tragere de inimă, fiindcă au dat la facultate doar ca să scape de armată, iar vechea lor pasiune umanistă a rămas un vis neîmplinit. Oricare ar fi motivaţia lui, inginerul şi-a dezvoltat capacitatea de a gîndi organizat, iute şi bine. Aşa se face că, după 1989, rejectaţi de societatea care nu le mai acorda interes, s-au reorientat profesional. Puţini au rămas să facă ceea ce se numeşte „carieră de inginer“, încercînd proiecte novatoare şi publicînd în reviste de specialitate. În schimb, au avut succes în alte domenii. Cei care n-au acceptat schimbarea au ajuns şomeri cu diplomă. Unii au ajuns preşedinţi de ţară.

Inginerul reloaded

În prezent, există 25 de specializări inginereşti. Inginerul programator, inginerul web, inginerul IT sînt cele mai noi domenii. Astăzi, drama inginerilor a luat sfîrşit. Inginerii cu diplomă au un viitor promiţător pe piaţa muncii datorită scăderii numărului de specialişti cu aptitudini tehnice.
Anual, de pe băncile Universităţii Transilvania ies circa 1.000 de ingineri. O bună parte ajung să lucreze în străinătate tocmai pentru că sînt foarte competenţi. Nu e mîndrie mai mare să auzi că un braşovean a ajuns inginer la o uzină din Germania, ţară renumită pentru inginerii ei de excepţie Cei care au mai rămas în România se strîng o dată pe an, pe 14 septembrie, să sărbătorească ziua breselei din care fac parte. Anul acesta, AGIR organizează un simpozion al inginerilor români de pretutindeni. Se va vorbi despre utilizarea raţională a resurselor naturale, reducerea consumului şi folosirea unor surse neconvenţionale de energie. De Ziua Inginerului Român inginerii vor vorbi despre deşeuri. De parcă nu s-ar fi săturat de reciclările din anii comunismului.

„În frustrările şi durerile trecutului, prezentului şi viitorului neamului nostru, inginerii au fost, sînt şi vor fi cei care dau viaţă şi energie ţării. Cît timp acest popor român a ascultat şi sprijinit inginerii, ţara a prosperat şi răzbit. Ei, inginerii, sînt cei care pregătesc vremurile de azi şi de mîine.“ I.G. Duca

„Inginerul este acel specialist cu pregătire tehnică şi teoretică obţinută într-un institut de învăţămînt superior, care prestează o activitate tehnică de proiectare, de cercetare, de organizare şi de conducere a proceselor tehnologice dintr-o întreprindere“ (Dicţionarul explicativ al limbii române)

Secole de inginerie românească

* În 1894, s-a înfiinţat Corpul Tehnic Român. Apoi, inginerii s-au reunit pentru prima oară în „Societatea de Ingineri şi Arhitecţi“ în 1876. Dar cea dintîi societate durabilă a inginerilor, Societatea Politehnică, a fost constituită în anul 1881, la 6 decembrie, în prezenta regelui Carol I, cu ocazia inaugurării primei căi ferate Buzău-Mărăşeşti, proiectată şi realizată în întregime de ingineri români. Asociaţia Generală a Inginerilor din România a fost înfiinţată la Iaşi în anul Marii Uniri, la 27 mai 1918. Au funcţionat în paralel pînă în 1949, cînd, împreună cu alte organizaţii, au fuzionat în Asociaţia Ştiinţifică a Tehnicienilor, devenită în anul 1951 Asociaţia Ştiinţifică a Inginerilor şi Tehnicienilor, iar din 1962 Consiliul Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor. După decembrie 1989, AGIR a reînviat, ca federaţie naţională preocupată de rezolvarea problemelor inginerilor indiferent de specialitate. Asociaţia a propus în 2000 proiectul Legii recunoaşterii şi protejării meseriei de inginer şi înfiinţarea Registrului Naţional al Inginerilor din România.

Mari ingineri

* Fostul preşedinte al RP Chineze, Jiang Zemin, a lucrat ca inginer la Steagu, vreme de doi ani.
* Gheorghe Balş (1918-1922) - inginer diplomat al Politehnicii din Zürich
* Nicolae Vasilescu-Karpen (1931-1935) - doctor în ştiinţe, diplomat al Şcolii Superioare de Electricitate din Paris, inginer, inspector general, profesor
* Nicolae Profiri (1946-1949) - inginer constructor diplomat al Politehnicii din Charlottenburg
* Ion Baiulescu - a lucrat la construcţia primei căi ferate executată în exclusivitate de ingineri români (Buzău-Mărăşeşti). A fost cel mai apropiat colaborator şi prieten al lui Anghel Saligny, lucrînd împreună la podul de la Cernavodă.
* Anghel Saligny (1854-1925 - foto), academician, inginer constructor, ministru şi pedagog, considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea şi construcţia podurilor şi silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei româneşti.

Leafă de inginer

* În timp ce în România inginerii au salarii în medie de 300 de euro, afară inginerii sînt plătiţi regeşte:
Inginer mecanic: 2.500-2.700 euro
Inginer constructor: 2.450-2.600 euro
Inginer industrial: 2.450-2.700 euro
Inginer aero-spaţial: 2.500-2.700 euro
Inginer biomedical: 2.500-2.600 euro
Inginer de mediu: 2.500-2.600 euro
Inginer chimist: 2.700-2.900 euro
Inginer electrician: 2.600-2.800 euro

Bancuri cu ingineri

* Care este diferenţa dintre un inginer şi un cîine? Amîndoi ştiu ce vor să spună dar nici unul nu ştie să se exprime.
* Trei ingineri discută despre natura corpului uman. Unul din ei zice:
- E clar că a fost conceput de un inginer mecanic: articulaţiile, oasele pentru susţinere.
- Nu cred, zice altul, a fost făcut de un inginer electronist: toate conexiunile nervoase, sistemul nervos.
Al treilea: Nu se poate! Mai mult ca sigur a fost gîndit de un inginer constructor, numai ei pot să plaseze o zonă cu deşeuri toxice lîngă o zonă recreativă!
* Într-un compartiment de tren în care se află şi un inginer, acesta e întrebat din ce cauză roţile emit un ţăcănit sacadat. Pe un ton superior, inginerul răspunde: simplu, roţile au formă de cerc, cercul are suprafaţa „pi r pătrat“. Totul se trage de la acest pătrat!

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: