Unde-i lege nu-i tocmeală. Moral este să respectăm legea. Dar este întotdeauna legea morală? Mai ales că legile sînt schimbătoare, după cum și oamenii care le concep se schimbă sub timpuri. Dacă ceea ce era hotărît a fi rău prin legile de ieri, se dovedește acum că era moral? Sau binele. Dacă o lege a impus o vreme ca fiind corect un lucru imoral? Care este prețul plătit pentru încălcarea legii? Sau respectarea ei? Legea e scrisă în coduri și se aplică în tribunale. Și pedepsește, prin judecata unor oameni, răul deja făcut și dovedit. Morala e în conștiința, cugetul și inima fiecăruia dintre noi. Morala te păzește de păcat. Și te izbăvește. Pentru că pune hotarul între bine și rău. Între etic și imoral. Morala nu aduce însă întotdeauna dreptatea hotărîtă de legi. Mai ales cînd legile se nasc din intenții imorale. Sînt destui parșivi care în fața legii par îngeri. Și destui martiri care au înfundat pușcăriile doar pentru că au înfruntat legile timpului. Tocmai zbuciumul dintre a hotărî ce este moral și legal tulbură în aceste zile apele și așa mîloase ale devenirii noastre ca popor. Prea mulți moraliști legitimați de legi cuvîntă, arată cu degetul și acuză, în timp ce, împăcați cu ceea ce au făcut în fața lui Dumnezeu, puținii oameni dăruiți cu dreptatea morală, pentru care au plătit fără zgomot, tac roșind pentru atîta rușine. Pentru rușinea acelora care nu se dau în lături să obțină un profit chiar și din morală.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!