Nu cred că există cineva care să fi anticipat cutremurul pe care-l va genera în societatea românească dosariada inițiată de societatea civilă. Politicieni, ziariști, universitari, preoți, rînd pe rînd, s-a cerut deconspirarea celor care au făcut pactul cu Diavolul și au semnat angajamente cu Securitatea. Am aflat astfel că singurul loc din presa comunistă unde nu exista plasat un informator era redacția Arici Pogonici. Nici măcar cea de la Cutezătorii nu a scăpat. S-a făcut țăndări un veritabil reprezentant al credibilității în politică - Mona Muscă. Parlamentarii se perindă pe la CNSAS mai abitir ca afaceriștii de mucava pe la DNA. Și brusc, toată lumea vorbește despre anticipate: liberalii, deși cei mai afectați de dosariadă, vor anticipate, pediștii discută reconcilierea cu liberalii în perspectiva anticipatelor, pesediștii îi refuză pe conservatori și vor și ei anticipate. PRM vrea anticipate. UDMR zice că, dacă-i musai, cu plăcere și așa mai departe. Ce mă întreb eu ? Dacă toată lumea este pentru și nimeni împotrivă, atunci de ce nu se fac odată aceste alegeri și doar se discută despre ele. Nu prea cred că pentru a-i prosti pe reprezentanții UE, care știu mai bine decît majoritatea dintre noi ce ce întîmplă în țară în pragul aderării. Dincolo de chestiunile politicianiste privind eventualele anticipate, care nu reprezintă mare lucru pentru marea majoritate a populației, rămîne întrebarea: eu cu cine ar trebui să votez pentru a trăi cu adevărat bine?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
