Visez la ziua în care oraºul Braºov va redeveni, mãcar pentru cîteva zile, cetatea Kronstadt. Înveºmîntaþi în armuri, tunici, mãtãsuri ºi piele, fiecare dintre cei ce vor pãºi în cetate sã aibã senzaþia cã a ajuns într-un alt timp. Ideea unui festival autentic medieval nu poate decît sã fie îmbrãþiºatã cu cãldurã de autoritãþile locale. Rãmîne analiza amãnunþitã a unui proiect întocmit în detaliu ºi apoi finanþarea ºi punerea lui în practicã. Dar pînã atunci ar trebui gãsite soluþii prin care maºinile sã fie izgonite din cetate, cum se petrece în oraºe mari, precum Iaºi sau Tîrgu-Mureº, unde în week-end, în centru, nu au acces decît pietonii. Rãmîne sã fie curãþate faþadele de tot ce este reclamã luminoasã neconformã cu designul vechiului burg. Normal ar fi ca fiecare restaurare fãcutã sã redea patina vechiului, respectînd întru totul originalul. Pînã la evitarea eventualului kitsch al unui posibil festival, ar trebui sã eliminãm kitsch-ul de lîngã noi, care ne sufocã. Vizitînd cetatea veche din Bergamo, am avut senzaþia cã mã aflu într-o carte de poveºti, un loc în care fiecare culoare pare pusã acolo de mîna unui pictor în urmã cu sute de ani. Vitrinele moderne, luminate discret, sînt strãjuite de obloanele vechi metalice, care se trag pe timpul nopþii. Corpurile de iluminat imitã aproape perfect torþele, iar din loc în loc, deasupra trecãtorilor, fluturã cîte un steag medieval. Pînã la traiul medieval cu dormit pe paie ºi îmbrãcat în armuri în timpul unui festival autentic, mi-aº dori sã am senzaþia pe care am trãit-o la Bergamo, de a avea privilegiul sã fiu primit într-o veritabilã cetate veche ale cãrei porþi au fost deschise atunci pentru mine ºi toþi ceilalþi. O cetate cu bresle, cu istorie, cu magazine, berãrii, cafenele, terase, anticariate ºi magazine de artizanat. Un loc care ar aduce turiºti nenumãraþi, frumuseþea cetãþii fiind comparabilã cu oricare din lume. Cu condiþia ca ea sã rãmînã nealteratã ºi originalã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!