Casa cu sfinţi

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia ONCIU, 21.08.2006

* Într-o casă veche din Săcele, au ieşit de sub tencuială şapte sfinţi *Fresca pictată acum cîteva sute de ani n-a fost încă autentificată de către specialişti

Sfinţii au stat cuminţi, sub cinci straturi de tencuială, vreme de mai bine de 200 de ani. În casa veche şi-au dus traiul mai multe generaţii, fără să ştie că pereţii au fost cîndva pictaţi cu icoane, că, probabil, în mica încăpere, înainte să se ridice biserica, săcelenii se strîngeau la sfînta slujbă. Acum o săptămînă, stăpînii casei, doi bătrînei din Bucureşti, au scos la lumină chipurile sfinte. S-au închinat la icoane ca la o minune şi au chemat autorităţile. Sfinţii tăcuţi nu le spun ce să facă mai departe. Poate specialiştii, cînd vor binevoi să-şi arunce ochii peste ceea ce poate fi o lucrare de patrimoniu de valoare naţională.

Minunea de sub tencuială

În vara asta, Dorina şi Alexandru, doi pensionari din Bucureşti, s-au hotărît să renoveze căsuţa din Săcele. După ce au dat jos mai multe straturi de tencuială, au observat că zidul e pictat. Tot răzuind strat după strat, au scos la iveală nişte picturi murale de toată frumuseţea. Casa lor seamănă acum a altar, decorat cu portrete de sfinţi, splendide fresce, asemănătoare cu cele pictate pe biserici şi mănăstiri. Pensionarii s-au mirat că în pereţii lor au stat ascunse atîta amar de vreme nişte picturi atît de frumoase. S-au oprit din lucru, de teamă să nu le deterioreze. „Să vină specialiştii să le scoată la lumină cu metodele lor, noi nu ne pricepem. Sînt picturi vechi, valoroase pentru istoria şi arta românească. Dar, uite că de o săptămînă de cînd i-am anunţat, n-a venit nimeni“, spune Alexandru Trifu, nedumerit.

Casa mocanului Moroianu

Bătrîneii iubesc căsuţa din Săcele pentru că aici au locuit strămoşii Dorinei Aldea, soţia lui Alexandru, care a ţinut să-şi păstreze numele de fată. „Casa e veche de 250 de ani. Bunicul meu, Radu Moroianu era mocan, venit din Ardeal. A locuit întîi în Şchei, pe urmă s-a însurat cu bunica, Stana Moţoi, care avea actuala casă a primăriei din Săcele. Bunicul, econom oier, aşa se numea ocupaţia lui, a văzut că bunica era din neam înstărit, de posesăr. Aşa că, pe lîngă zestrea ei de 300 de galbeni, a mai pus şi el, şi au cumpărat casa aceasta de la un mocan. Au avut 11 copii, 7 fete şi 4 băieţi“, povesteşte Dorina istoria familiei de dinainte de 1900. În vremea comuniştilor, aici au stat chiriaşii statului. Abia prin 1992, Dorina şi Alexandru au intrat în posesia casei strămoşeşti. „Nimeni nu a ştiut de picturi. Eu n-am auzit nici la bunicul, care a murit în 1929, nici la bunica, moartă în 1954, că zidurile ar fi fost pictate cu icoane“, mărturiseşte Dorina.

Şapte sfinţi

Cum nu s-a mai zugrăvit de 40 de ani, şi-au zis să dea cu var şi să mai acopere, pe ici pe colo, crăpăturile. Au descoperit pe un perete o frescă reprezentînd un peisaj: pomi, malurile unui rîu pe care pluteşte o barcă. Pe alţi doi pereţi însă, au răsărit nişte sfinţi, şapte la număr. Nu şi-au dat seama care sfinţi ar putea fi, dar într-una dintre fresce apare Maica Domnului sau poate o sfîntă. „Icoanele sînt zugrăvite în acelaşi stil şi au aceeaşi mărime ca picturile exterioare de la Biserica «Sfînta Adormire a Maicii Domnului», aflată la 100 de metri de noi. Biserica a fost sfinţită în 1781, dar înaintea ei, oamenii mergeau la slujbă la o bisericuţă de lemn. Eu aşa cred, că înainte să fie gata biserica mare, s-a improvizat în această casă un lăcaş de închinare pentru săcelenii din Turcheş. De-asta s-au pictat pereţii“, încearcă pensionarul o explicaţie.

Icoane sau simple decoruri?

Cît despre vechimea picturilor, bătrînul crede că a descoperit o inscripţie care ar data fresca în jurul anului 1774. „Oricum, trebuie să fie tare de demult dacă nu a ştiut nimeni de ea“, conchide el. Bătrîneii sînt emoţionaţi şi acum de ceea ce le-a sortit Dumnezeu să găsească în propria lor casă. Dar, dincolo de valoarea spirituală, sfinţii de pe zidurile groase de 60 de cm trebuie să aibă şi o valoare de patrimoniu. Aşa că, îi aşteaptă pe specialiştii de la primărie, de la muzee, istorici, să facă cercetări şi să autentifice fresca. Pînă acum, nimeni nu i-a vizitat în afara cîtorva vecini curioşi. Nici preotul de la Biserica „Sfînta Adormire“ n-a văzut picturile, dar nu crede că în casa aceea s-au ţinut slujbe. „Neamul Moroienilor era înstărit, îşi permiteau să-şi picteze pereţii. Sînt case în această zonă care au avut icoane pe frontispiciu. Picturile au fost realizate, probabil, pentru decor“, presupune părintele Eugen Beleuţă.

Zugravi vestiţi

Biserica „Sfînta Adormire“ din Turcheş a fost ctitorită la 1781, în locul celei de lemn, atestată documentar în 1650. În 1925, a fost declarată monument istoric pentru arhitectură şi picturile deosebite, realizate de către renumiţii zugravi de biserici Grecu din Săsăuş, judeţul Sibiu. Fraţii Nicolae, Gheorghe, Alexandru şi Vasile Grecu şi-au format un stil propriu, din îmbinarea celui bizantin cu elemente decorative transilvănene, zugrăvind biserici din zona Sibiu - Făgăraş aproape şapte decenii, între 1800-1873. Dacă tot ei au pictat şi sfinţii din casa lui Alexandru şi a Dorinei, atunci descoperirea de la Săcele este deosebit de valoroasă.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: