Mona Muscă a recunoscut totuși ieri că a avut un nume de cod cu care a semnat un angajament cu fosta Securitate. L-a numit profesional. Era profesoară la centrul de pregătire a studenților străini din Timișoara și, spune ea, i s-a părut firesc atunci să accepte siguranța studenților care își transferau adesea conflictele din țara de origini. Susține însă că nu a făcut poliție politică și n-a dat nicio notă informativă la Securitate, ci l-a informat verbal doar pe prodecanul responsabil de secția pentru studenți străini. În dosarul de la CNSAS nu există nicio notă informativă semnată cu numele conspirativ Dana. Dana Monei spune că nu și-a turnat nici vecinii, nici prietenii, nici colegii, nici familia. A făcut atunci Mona Danei poliție politică? Asta poate hotărî numai CNSAS. Pînă atunci însă, sentința nici nu va mai conta pentru deputatul Mona Muscă. Omul politic a fost deja de ieri pus la zid. Și executat cu o rafală nemaiîntîlnită pînă acum în cazuri oarecum similare. De la ziariști, la voci civile. Țărăniștii i-au cerut deja demisia din Parlament și de pe scena politică, pentru că a colaborat cu un regim care a băgat sute de mii de oameni la pușcărie, care a confiscat averi, a mutilat suflete și a dus vreme de 50 de ani un război rece împotriva Europei în care vrem să ne integrăm. Iar liberalul Ludovic Orban a fost primul dintre colegii de partid care i-a cerut retragerea din toate funcțiile politice și publice. Așadar, condamnată! Pînă la urmă nu contează vocile judecătorilor. Pe Mona a condamnat-o de fapt Dana. Dar pe creatorii tuturor Danelor, Janelor, Maxilor, Dorinilor, sau mai știu ce nume de cod alese sau impuse, cine și cînd îi va scoate la lumină? Cine i-a obligat pe ei să scoată capul, să povestească, să se destăinuie, să explice, să recunoască, să ne dea note informative? Pe ei cine îi va judeca? Cîți dintre căpitanii X și coloneii Z se vor fi prăpădind acum de rîs, la adăpostul unor funcții invizibile, ale unor afaceri prospere, ale unor pensii amețitoare sau reședințe europene și americane, privind chinul furnicilor pe care n-au apucat să le strivească? Cîți dintre nemernicii anonimizați pe veci, ca răsplată pentru marea spălare a arhivelor de la începutul anilor 90, nu vor fi urmărind acum cu aceași scîrbă încercarea unui popor de a alege albul de negru din mocirla pe care ne-au lăsat-o?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
