Nu credeam că am să ajung vreodată să scriu atîta despre problemele pensionarilor. Și poate așa s-ar fi întîmplat dacă scriam într-o țară unde lucrurile se petreceau normal. Într-o țară în care, după ce au muncit o viață întreagă, plătindu-și dările, pensionarii nu mai au nicio treabă. Nu stau la cozi la medicamente. Nu așteaptă cu înfrigurare afișarea listei la întreținere pentru a vedea dacă își pot permite să plătească. Nu așteaptă apa caldă atunci cînd s-or îndura cei de la Distrigaz să dea CET-ului gazul necesar preparării apei calde. Nu fac economie la mîncare și, în niciun caz, la apă pentru că o înregistrează apometrele. Cînd pot și au chef, pensionarii occidentali merg în vacanțe exotice. Nu sînt excentrici. Sînt normali. Au muncit o viață și destui dintre ei n-au avut posibilitatea, dar nici timpul necesar de a face croaziere sau diverse excursii în insule exotice. Și la noi există pentru pensionar expediții și aventuri. Mare parte dintre ele se desfășoară în lupta cu sistemul și pe holurile diverselor instituții cu care ei au de a face. Peste 1.800 de pensionari s-au trezit, de la începutul anului, cu pensiile dijmuite datorită diverselor popriri ajunse la casa de pensii. Unele sînt impozite restante. Altele sînt rate la credite luate pentru achiziționarea diverselor bunuri electrocasnice pe care nu le-au putut plăti altfel, după o viață de muncă. Cu siguranță, fiecare poprire de genul acela este întemeiată. Rămîne întrebarea: cum s-a ajuns aici? Răspunsul este simplu: din sărăcie și din felul în care statul știe să își prețuiască bătrînii.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
