Despre decolorarea alegerilor portocalii prin anticipate au început să apară vorbe la nici o lună după botezul urnelor. Pentru că, în iatacul partenerilor, frăția coaliției născută doar din nevoia de guvernare, și chiar a Alianței care a născut-o, a dat semne de nervozitate și malițioase pronosticuri direct din scutece. Contrar negărilor politicoase și declarațiilor de trainică viețuire în numele binelui popular, viermele stricăciunii s-a tot hrănit, ca într-un măr anticipat sortit a putrezi înainte de rod. Cînd unul, cînd altul, părinții obligați să împartă patul guvernării care nu-i mai încăpea au tot apărut în fața mulțimii dornici să însămînțeze în capul alegătorului ideea că siguranța viitorului ar sta tocmai în uciderea pruncului născut de ei. O vreme au făcut-o mai cu fereală și mai ales cu teama de-a nu-i supăra pe nănașii UE. Apoi, nu le-a mai păsat nici de gura lumii, nici de vecini. Acum, e cel mai rău. Nu e zi de la Dumnezeu să nu se ia la înjurat, palme și păruieli cu îndîrjirea soților care, mînați de ură în lupta pentru partaj, își terfelesc fără milă amorul tinereții. Și-l blestemă să n-aibă multe zile. Dacă ar face-o între patru pereți, treaba lor. Numai că ei se porcăie anume acolo unde sînt mai mulți ochi să-i vadă. Și exact cum ne luau de martori la nuntă, anticipînd o casă de piatră cum n-a fost alta mai solidă, acum ne cheamă să anticipăm, ca părtași la țigănia unui divorț de mahala. Ba mai mult, ne cer să fim și judecători. Să deliberăm al cui este eșecul guvernării. Și să hotărîm cine este mai vinovat de a fi călcat strîmb în mariajul care nu și-a îndeplinit nici jumătate de promisiuni. Să mai judecăm noi, cei care privim după gard, cine e primul care s-a strecurat prin coridoarele palatelor semănînd semințele trădării, dar și cine a fost complice la trădarea asta. Un singur lucru par să fi uitat să anticipeze. Dacă, să zicem, tot cîntărind argumentele, noi, ăștia împinși la anticipate, ajungem să credem că de vină sîntem numai noi, fraierii, care ne pierdem vremea uitîndu-ne în gura politicienilor? Și dacă, uite-așa, tîrîți mereu ca martori de conjunctură la judecata altora, ne trezim că ni se cam face lehamite? În fond, ce ne-a mai rămas nouă de anticipat? La stînga un eșec, la dreapta altul. În spate, un cîrnat de eșecuri. Iar în față, încă unul. Pe care, culmea, nu noi, alegătorii, ne-am grăbit să-l declarăm primii.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
