Cînd o pereche de bascheți frumos colorați, pe care ți-i cere plîngînd copilul pentru că toți colegii au la fel, costă 20 de lei noi sub tejghea la bazar, dar pe puțin 120 pe raftul unui magazin de firmă, cam ce veți alege? Cînd ai plătit aproape un an rate la un DVD player, iar discul strălucitor, pe care este înregistrat un film nou de top, ambalat la carcasă cu hologramă, costă cam pe sfert cît aparatul, o să-l cumperi din magazin sau, pe cîțiva lei, de la distribuitorul din colț de stradă? Cînd știi că mama ta și-a dorit toată viața să aibă și ea, săraca, măcar o dată, un parfum franțuzesc, care costă cît un salariu, nu vei fi tentat să-i faci o bucurie cumpărînd unul aparent identic de la un dealer care ți-l oferă cu un preț de aproape zece ori mai mic? Dacă ești fumător înrăit, iar noile prețuri la tutun îți ard mai bine de jumătate din leafă, nu vei fi ispitit să accepți oferta unui comerciant de ocazie care îți lasă țigările la jumătate de preț? La fel și cafeaua sau sticla de whisky pentru doctor. Toți cei care cad pradă unor astfel de ispite știu sigur, în sinea lor, că asta nu e tocmai calea bună într-un ipotetic concurs pentru diploma de cetățean model. Dar, cu un ochi pe fluturașul real de salariu și un altul pe vitrinele de care nu se pot apropia, oamenii vor sudui în complicitatea asumată la păcat: dă-i naibii, că și ei ne fură!. Care ei? Ei, la grămadă, statul și toată grămada de materiale, organisme și foruri, care pretind individului de la baza piramidei sociale să fie el cel dintîi care să lovească în așa-zisa luptă cu industria contrafacerilor și a pirateriei. Poate că majoritatea cetățenilor ar face asta, dacă sărăcia lor ar avea alternativă. Ar face-o poate și cu riscul de-a renunța pînă și la măruntele bucurii contrafăcute, dacă n-ar ști sigur că averile originale ale multora au fost clădite tocmai pe șpaga primită de la pirații și vînzătorii de tentații.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
