Misterul din lanul de grîu

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: Camelia ONCIU, 11.07.2006

* În satul Fîntîna de lîngă Hoghiz au apărut şase cercuri perfecte în lanul de la marginea satului
* În noaptea semnelor din grîu, oamenii au văzut lumini ciudate pe cer, iar cîinii din sat au urlat mai rău ca la cutremur

Şase cercuri perfecte, apărute peste noapte în lanul de grîu de la marginea satului Fîntîna, au lăsat cu gura căscată toată suflarea din aşezarea braşoveană. În aceeaşi noapte, oamenii au auzit cîinii urlînd mai ceva ca la cutremur, iar cîţiva localnici susţin că au văzut deasupra ogorului lumini mari şi ciudate, ca nişte flăcări. Pînă să dea năvala curioşii să vadă minunea, în afara cercurilor în lan nu era nici o urmă. Desenul era format dintr-un cerc plin, cu spicele culcate, încadrat de alt cerc, ca un brîu. Cercurile concentrice erau înconjurate de alte patru cercuri mai mici, dispuse simetric. Întîmplarea desprinsă parcă din Dosarele X a înflăcărat imaginaţia localnicilor. Unii se tem să descifreze semnele, iar alţii se prăpădesc de rîs încercînd să găsească o explicaţie pentru aterizarea unui OZN taman la Fîntîna. Primele cercuri misterioase din cîmpurile de grîu au apărut în Anglia, în 1980, dar nimeni n-a putut elucida enigma. De atunci s-au înmulţit însă şi farsorii. Exact pe 9 iulie s-au împlinit 30 de ani de cînd primii artişti specializaţi în culcatul spicelor şi-au început farsele.

Noaptea de vineri spre sîmbătă. Muncitorii dorm frînţi de oboseală pe saltele, în camera încă nefinisată. La ora 3 şi jumătate, alertat de lătratul cîinelui, unul din ei se trezeşte. Toţi cîinii satului latră ca apucaţi. Îl trezeşte pe colegul de lîngă el. „Ce-o fi, mă? Cutremur? Parcă au înnebunit cîinii“. După o vreme, obosiţi, se culcă la loc. În zori, îi trezeşte Florin să le dea o veste năucitoare: la vreo sută de metri de ei, în lanul de grîu, au apărut nişte cercuri suspecte. Se duc cu toţii să vadă minunea. În cîteva minute, tot satul e acolo. „Nu călcaţi spicele, poate or să vină savanţi să cerceteze!“, strigă cineva. Dar, curioşi, sătenii au intrat în lan să vadă cu ochii lor. Şi-au croit cărări pînă la locul unde s-a întîmplat ceva ce nu s-a mai pomenit pe la Fîntîna: cercuri în lanul de grîu. O întîmplare demnă de Dosarele X.

Cîinii latră, cercurile apar

„Oricum cîinii latră în sat. Dar la 3 şi ceva dimineaţa era o hărmălaie generală. Schelălăiau de parcă dăduseră în damblageală. Aşa că m-am trezit. Asta e tot ce-am păţit“. Aşa începe şi tot aşa se sfîrşeşte povestea lui George Halmaghi, un tînăr de 24 de ani, muncitor în construcţii. Lucrează pentru o firmă din judeţul Olt venită la Fîntîna, lîngă Hoghiz, să ridice o pensiune agroturistică cu „grajduri europene dotate cum n-au unii nici în vile aşa ceva“. George s-a culcat la loc. „Dimineaţa, pe la 7, am venit la muncă. Atunci, am văzut în dreapta, şmecheria. Adică şase cercuri dubioase. I-am dat roată de două ori. Nicio intrare. Asta m-a intrigat“, mărturiseşte Florin Costea, pătruns încă de misterul celor întîmplate. Şi-a chemat colegii şi le-a arătat cercurile din mijlocul ogorului, perfecte, decupate în cîmp, la circa 10 metri de şosea. Şi niciun drum către ele.

„Nu e mînă de om“

La ora 8,20, omul de afaceri Gheorghe Boţoman a venit la faţa locului să vadă ce urme au lăsat intruşii pe proprietatea lui. S-a mirat şi el şi, dîndu-şi seama că e ceva neobişnuit, s-a urcat pe un tractor, ca să aibă perspectivă, şi a făcut fotografii. Singurele dovezi care au imortalizat imensul graffiti agricol înainte să intre sătenii în lan. Desenul era format dintr-un cerc plin, cu spicele culcate, încadrat de alt cerc, ca un brîu. Cercurile concentrice erau înconjurate de alte patru cercuri mai mici, dispuse simetric. „Grîul e călcat invers, spicele sînt suprapuse bine, ca şi cum ar fi mers cineva cu spatele. Nu ştiu cum să spun, aia e treabă complicată, greu de explicat şi imposibil de făcut de mînă de om“, spune Florin care se consideră priceput în construcţii.

Veteran X File

„O întîlnire de gradul I, aşa se spune la Discovery“, asta crede un muncitor că s-a întîmplat la Fîntîna. „Taci, mă, pe tine te pasionează Dosarele X“, glumeşte un coleg. „Numai Dana Scully“, îi răspunde bărbatul. Apoi redevine serios. „Acum 8 ani, la Bogata, nu departe de aici, a fost ceva cam tot aşa ca aici. Stejarul din mijloc arsese de sus pînă jos. Era tot chelit de frunze“, îşi aminteşte Florin, veteran de acum al întîlnirilor de gradul I. „În sat sînt numai babe şi moşi, cine să se scoale la 3 dimineaţa ca să facă cercuri pe cîmp?“, se întreabă un muncitor. „E clar că nu a fost ceva de pe Pămînt“. „N-avea cum, doar de deasupra să fi venit. Cele 4 cercuri mai mici sînt ca 4 picioare“, spune şi Boţoman. „Erau extratereştri, ce mai!“, pune punctul pe I un muncitor mai curajos.

„Dacă ştiam că vin...“

„Dar de ce nu coboară în cartofi? Că e cîmpul de cartofi mai încolo. Numai grîul le place“, comentează gînditor un muncitor. „Ar fi frumos să ne caute pe noi, românii, dar nu cred. Cine ştie? Or fi rămas extratereştrii fără gazolină“. Bărbaţii se prăpădesc de rîs încercînd să găsească o explicaţie pentru aterizarea OZN-ului la Fîntîna. „Păi, la 20 km de aici e centrul României. Acolo are şi prinţul Charles moşie. Poate de-aia au coborît aici“, lansează alt muncitor o ipoteză combinată între proprietatea regală şi geometria ţării noastre. „Dacă ştiam că vin ăştia, îi pozam cu telefoanele mobile, dar ne-au luat ca din oală. Păcat că nu ne-am dat seama ce se întîmplă. Ne-am fi dus la ei. Ne pare rău că nu i-am văzut“, mărturiseşte Florin foarte serios. „Eu nu ştiu ce să cred. E un mister“, conchide stăpînul lanurilor cu urme extraterestre care este de profesie agronom.

Cercetătorii n-au venit

Oamenii spun că cineva s-a uitat la ora trei şi ceva pe geamul de la baie şi a văzut „o flacără mare“ deasupra Fîntînii. Coroborate, întîmplările care s-au petrecut în noaptea de 7 spre 8 iulie în satul de lîngă Hoghiz nu au încă o explicaţie oficială. Cu ocazia altor întîmplări de acest gen, echipe de cercetători s-au dus la faţa locului. Au luat probe de sol şi de vegetaţie, au fotografiat în fel şi chip, au făcut măsurători. Dar la Fîntîna n-a venit nimeni. „Am auzit şi noi de evenimentele de la Hoghiz, dar, din păcate, nu avem aparatură de teren. Dacă a avut loc o contaminare, probele trebuie prelevate imediat. Din numai 2 grame de vegetaţie, supuse calcinării, după 5 zile, se poate da un răspuns cert cu privire la nivelul de radiaţii. Acum e cam tîrziu, au trecut 4 zile“, explică Mihaela Apan, fizician la Staţia de Radioactivitate din cadrul Agenţiei Judeţene de Protecţie a Mediului, cu părere de rău că n-a avut ocazia să studieze un fenomen atît de controversat.

De veghe în lanul de grîu

Originea cercurilor misterioase din cîmpurile de grîu n-a fost nici pînă astăzi elucidată. Totul a început în august 1980, cînd au apărut primele mostre de uriaşe sculpturi în grînele din Anglia. A urmat o adevărată isterie turistică. Oamenii stăteau la pîndă în speranţa că ET se vor întoarce. În 1989, s-a declanşat operaţiunea „Cioara albă“. N-a apărut nicio navă. După zile întregi de aşteptare, curioşii au plecat. Imediat au apărut cercuri noi. Totul părea o glumă, fie ea şi cosmică. BBC şi Nippon TV au montat o nouă campanie de surprindere a omuleţilor verzi: operaţiunea „Pasărea neagră“. Au stat la pîndă zeci de cercetători, înarmaţi cu cele mai sofisticate camere de luat vederi în infrarosu. Se ofereau 10.000 de dolari pentru primul care îi vede pe autorii cercurilor. Niciun rezultat. Doar proprietarii lanurilor au avut de cîştigat, luînd taxă pe văzut de aproape.

Ipoteze, ipoteze

Sînt semne coerente şi logice? Simboluri ce transmit un mesaj? Urmele unor experimente militare secrete? „Opere de artă“ sau jocuri infantile? Cu toate că s-au găsit nişte răspunsuri, niciunul nu este pe deplin satisfăcător. Radiestezişti şi ozenologi, arheologi şi militari, experţi în energia telurică, în vîrtejuri, plasmă, energii cosmice, spiritism şi alte ştiinţe mai mult sau mai puţin serioase şi-au făcut de lucru prin lanuri încercînd să dezlege misterul. Aşa au început să curgă ipoteze care mai de care mai excentrice. Prima bănuială s-a îndreptat asdupra semenilor noştri puşi pe şotii. Şi versiunea unei noi arme secrete a cîştigat adepţi. Cei mai captivaţi de fenomen au fost ufologii care au spus că perfecţiunea şi complexitatea incredibilă aparţin ET. Parapsihologii şi mediumii sînt convinşi că cercurile sînt răspunsul planetei care îşi manifestă durerea prin forme grafice. Oamenii de ştiinţă mai conservatori au pus totul pe seama aricilor care, în perioada de rut, ar face nişte mişcări specifice cu veleităţi artistice. Alţii cred că elicopterele au lăsat asemenea urme.

Doar 10% sînt autentice

„Crop circle“ este deja o sintagmă consacrată pentru pasionaţii de enigma cercurilor din lanuri. Pînă acum, cercurile au apărut în culturi de grîu, porumb, orz, morcovi, rapiţă, iarbă, buruieni şi secară. S-au raportat cercuri şi în gheaţă şi pe fundul oceanului. De obicei, sînt plasate în mijlocul lanurilor, iar în preajma lor nu există nicio cărare pe unde să fi ajuns oamenii, cu utilajele lor. Rămîne ipoteza intervenţiei din cer. Cînd omul încearcă să culce la pămînt spicele, acestea se rup într-un anumit mod.
Dar cele din cercuri, au fost îndoite la o distanţă de sol riguros respectată şi au fost orientate pe direcţii precise, ansamblul dînd impresia unei ţesături. Colin Andrews (foto), autorul best-seller-ului „Circular Evidence“, prima carte care tratează fenomenul cercurilor din recolte, spune că peste 90% dintre acestea sînt făcute de mîna omului. „Celelalte 10% nu au la bază nici mîna, nici imaginaţia umană şi asta este un lucru care nu trebuie uitat“, spune Andrews.

Aniversare mondială la Hoghiz

De la primele apariţii şi pînă astăzi, desenele de pe ogoare, deşi neelucidate, au ajuns ceva obişnuit. După descoperirea autorilor farselor, entuziasmul ufologilor s-a mai domolit. În schimb, a luat o mare amploare fenomenul amatorismului. În Marea Britanie s-au înregistrat deja primele concursuri de făcut cercuri în lanuri. Pe site-ul http://www.circlemakers.org, locul în care se întîlnesc specialişti în culcat spice după tipare artistice, a apărut pe data de 9 iulie 2006 o referinţă aniversară: s-au împlinit 30 de ani de cînd Doug şi Dave, primii artişti ai lanurilor de cereale, şi-au început farsele. Coincidenţă sau nu, fenomenul de la Hoghiz a apărut chiar în ziua aniversară. Să-şi fi celebrat fanii făuritorilor de cercuri din lume 30 de ani de farse tocmai în sătucul de lîngă Braşov?

Un mister vechi de 300 de ani

• Deşi e un fenomen care a explodat în secolul XX, primele cercuri au apărut în recoltele din 1678 din Hartfordshire. Robert Plot emitea în 1677 teoria că aceste cercuri sînt efectul vîrtejurilor de aer. El vorbea şi de formaţiuni pătrate sau hexagonale. Într-o broşură apărută un an mai tîrziu aceste stranii semne agrare erau atribuite diavolului. Se aprecia că „unui om i-ar lua ani de zile să aşeze fiecare spic cu atîta precizie, în timp ce diavolul are nevoie pentru asta doar de o noapte“. Anul 1990 a reprezentat un veritabil boom în domeniu. Peste o mie de cercuri au fost înregistrate în peste 30 de ţări, cele mai multe fiind însă în Anglia, ţara mamă a fenomenului. Frecvenţa cea mai mare a misterioselor cercuri, 190 în cîteva luni, a fost în 1999, înainte de trecerea în noul mileniu. Fenomenul a depăşit graniţele Europei. Pînă acum, desenele în lanuri au fost găsite în Africa, Canada, Australia, America Centrală şi de Sud, Rusia, Japonia. În sezonul 2005, în Marea Britanie, au fost înregistrate oficial în baza de date „Crop Circle Connector“ (care poate fi consultată şi pe Internet) 71 de formaţii în lanurile de cereale. Cele mai recente, sînt cercurile din Uruguaz, din 23 ianuarie 2006. Numărul total al înregistrărilor de cazuri similare a depăşit în prezent 10.000.

Vîrtejul ielelor

• Cercurile din lanuri şi-au găsit eplicaţia şi în credinţa populară. Acestea ar fi inele vrăjite de origine supranaturală, generate de spiritele naturii. În tradiţia românească se vorbeşte de hora ielelor, care sînt înfăţişate ca nişte fete frumoase care dănţuiesc în nopţile magice cu lună plină. Acolo unde au dansat ielele iarba este arsă şi rămîn semne asemănătoare unor cercuri. Alte tradiţii vorbesc despre oameni care au văzut ielele dansînd în jurul unui copac, care mai apoi s-a veştejit. Această teorie o susţine şi profesorul Ioan Sorin Apan. „Zona e inundată de tradiţii şi musteşte de zîne, vîntoase, frumoase, iele. Ipoteza etnologică este cea mai validă şi cea mai coerentă. Fenomenul de la Hoghiz a coincis în mod surprinzător cu sărbătoarea sînzienelor după calendarul pe stil vechi. În plus, chiar a fost lună plină“, spune profesorul, specialist în cultura şi tradiţia românilor.

Anomaliile spicelor

• Examinarea plantelor din interiorul cercurilor a mărit misterul. Biofizicianul american William Levengood a stabilit că modificările spicelor seamănă cu cele pe care le-ar produce un cuptor cu microunde. Tot el a observat că seminţele din plantele afectate au un comportament diferit faţă de celelalte, uneori germinînd mai încet, alteori chiar de cinci ori mai repede. O caracteristică specifică tulpinilor de grîu este faptul că nodurile lor sînt mai îngroşate şi îndoite. Aparatele performante au înregistrat în toate cazurile importante modificări ale cîmpurilor electromagnetice şi ale nivelului radioactivităţii. Cei care au intrat în cercuri au avut stări de ameţeală sau arsuri ale pielii.

Cercuri made in Romania

• Făuritorii de cercuri ne-au vizitat şi pe noi. În 1994, la Arad şi în noaptea de 14 spre 15 iulie 1997şi la Cetatea de Baltă, jud. Alba, apariţia cercurilor a fost dublată cu observarea de lumini inexplicabile în zonă. Unii martori susţin că au văzut chiar farfurii zburătoare cu tot cu fiinţele care le pilotau.

Campionii farselor

• Doug Bowers împreună cu un pictorul Dave Chorely sînt cei mai cunoscuţi farsori ai cercurilor. Ei au început să facă desene prin recolte la sfîrşitul anilor ’70, inspiraţi de cele reale din Australia, atribuite OZN-urilor. Abia după 14 ani şi-au dezvăluit identitatea. Bowers are acum 80 de ani şi nu-i vine să creadă că din hobby-ul său se pot face bani. „Tot ce ne propusesem noi era să facem lumea să creadă că au venit OZN-urile, cînd, de fapt, era vorba de nimic altceva decît de o blană şi două bucăţi de sfoară, şi zău, că a mers de minune. Noi făceam cercurile în recolte şi lumea se înghesuia să le vadă. Ne plăcea să ne amestecăm în mulţime şi să ascultăm ce spun aşa-zişii experţi în OZN-uri care tot trăncăneau despre extratereştrii. Ne uitam unul la altul şi ne bufnea rîsul“.

O afacere profitabilă

• „Dacă ar fi venit cineva la mine acum zece ani şi mi-ar fi spus că am să ajung în toate colţurile lumii numai pentru a face cercuri în lanurile de recolte pentru mari companii şi să mai scot şi bani din asta, i-aş fi spus că a luat-o razna“, spune John Lundberg (foto), unul dintre cei mai cunoscuţi meşteri de cercuri în grîu. Părinţii săi, Rod Dickinson şi Will Russell, tot cu asta s-au ocupat. Lundberg declară că e foarte bine plătit, cam 100.000 de lire sterline pe lucrare. Are multe „comenzi“ de cercuri cu care firmele îşi fac reclamă.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: