Ce ar fi dacă, într-o zi, toți cei care se ocupă sau mai mult încurcă sistemul sanitar și aprovizionarea cu medicamente s-ar trezi cu cineva drag bolnav? Și ce-ar fi dacă nimeni nu i-ar mai cunoaște și la fiecare farmacie la care ar merge ar primi răspunsul: medicamentele nu au venit încă! Nu doresc nimănui să pățească asta, dar mă întrebam dacă, măcar atunci, cei implicați ar realiza cît de grav bolnav este sistemul sanitar și poate așa ar încerca să facă ceva pentru a-l scoate din comă.
Pînă atunci, lună de lună, bolnavii sînt umiliți, făcuți să aștepte, iar unora li se pune chiar viața în pericol, fiind nevoiți să-și reducă dozele prescrise pentru a putea acoperi toată perioada în care medicamentele lipsesc din farmacii. Vin cuminți, se așază la coadă și-i întind farmacistei rețeta, rugîndu-se ca medicamentul lor să fie. Nu a venit!, cade sec, nu de puține ori, verdictul. Oamenii își împăturesc resemnați rețeta și pleacă, sperînd că data viitoare vor avea mai mult noroc.
Cu siguranță, celor care trec prin asta chiar li se rupe dacă cel aflat în fruntea trebii cu sănătatea și medicamentele se numește Nicolăescu sau Popescu. Ei știu un singur lucru: au cotizat sau poate cotizează și în prezent la sănătate și de banii aceia reținuți nu primesc nimic în schimb. Ba uneori nici
măcar cu banii în mînă
nu au mai mult succes. Și atunci de ce se miră oare mai-marii sănătății cînd sînt scuipați sau înjurați de cei care au de suferit sau cînd unii dintre ei se descarcă plini de năduf, urîndu-le: Dar-ar boala-n ei!?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
