Ce regret trebuie să simtă un copil care n-a reușit să promoveze testele naționale. Ce groază și durere trebuie să simtă însă părinții lui, care înțeleg mult mai bine adevărata față a dezastrului pentru tînărul care, printr-un examen ratat, și-a retezat prima și poate ultima șansă la un viitor visat. Ce ar trebui însă să simtă un profesor de mate sau de română din clasa căruia nici un elev nu a reușit să ia nota cinci. Înclin să cred că nu-l doare nici în cot. Altfel, ar fi avut timp să vadă la timpul potrivit că acei copii sînt bîtă la carte. Nu e vorba aici de unu sau zece elevi problemă, ci de o clasă întreagă. Iar asta este o poveste care s-a întîmplat în cîteva locuri din acest județ. În cîteva sate și comune, pentru mulți copii o notă de cinci sau șase la testele naționale este o mare victorie. Pentru alții însă, examenul la care au scos cu chiu și vai o notă peste cinci este prima mare trezire la realitate. O deșteptare direct în coșmar. Pentru că, acolo, la mica școală de unde vine, profesorul lui îi dădea numai note de 8 și 9. Poate chiar 10. Iar acum, a aflat că nu va apuca loc la niciun liceu. Pînă la urmă, în tragedia acestor copii stă tragedia învățămîntului nostru rural. Cîți dintre copiii satelor se pot întrece la un examen, de la egal la egal, fără a face meditații plătite de părinți, cu copiii din școlile brașovene, care intră în competiții de sutimi cu note între 9 și 10. Nu vreau să jignesc nici un dascăl adevărat de la țară, după cum nu m-aș încumeta să urc pe același piedestal toți profesorii de la oraș. Dar, pe an ce trece, diferența dintre performanța școlii de la sat și a celei de la oraș se transformă în prăpastie. De vină sînt profesorii, este expresia aruncată de obicei ca un șablon. Greșit. Pentru că nici măcar nu putem vorbi despre profesori, în condițiile în care în tot mai multe școli de la țară și suplinitorii renunță să se mai obosească să facă naveta. Nu știu cine ar putea să repare învățămîntul românesc. Nu știu cine ar trebui să judece învățămîntul românesc. Dar știu sigur că nimeni nu are dreptul să condamne niște copii, doar pentru că au avut soarta să se nască într-un sat.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
