8 ani cu Monitorul înseamnã 365 de zile luate de cîte 8 ori în care ziarul a ajuns în casele dvs., în fiecare dimineaþã. Înseamnã, totodatã, tot atîtea zile în care fiecare om din tot acest mecanism ºi-a fãcut treaba. Înseamnã tot atîtea seri în care am închis ziarul cît am putut de tîrziu, pentru a prinde ºi ultimele ºtiri pe care a doua zi nu le-a mai dat nimeni. Nu înseamnã numai victorii. Înseamnã ºi zile în care ne-am întrebat unde greºim, atunci cînd simþeam cã bãteam parcã pasul pe loc. Sau dimineþi în care cei care erau lezaþi simþeau nevoia sã ne înroºeascã telefoanele, contestînd lucruri evidente pentru toatã lumea. Dar ºi mulþumiri ale unor oameni care ºi-au vãzut rezolvate problemele, dupã ce au apelat la noi, sãtui sã fie pasaþi de la Ana la Caiafa.
E greu sã sintetizezi în cîteva fraze tot ce au însemnat aceºti 8 ani. Aº putea spune cã este chiar imposibil. Poþi, cel mult, sã încerci, lucru care-l fac ºi eu.
În toþi aceºti ani, la Monitorul au venit, au lucrat ºi-au plecat cîteva ºarje de jurnaliºti. Cei care au ales un alt drum, au fãcut-o în cãutarea unui mai bine. Nu ºtiu dacã l-au ºi gãsit, deºi mi-aº dori, pentru ei, sã fie aºa. Cu siguranþã însã nu-s puþini cei care regretã astãzi douã lucruri: libertatea pierdutã ºi faptul cã s-au rupt de Monitorul, locul unde acasã are un cu totul alt sens, iar familia cuprinde atît echipa, cît ºi pe fiecare dintre dvs.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
