Cîndva, a fi profesor era o veritabilã mîndrie. Nici pe atunci salariile nu erau extraordinar de generoase, dar nici nu se murea de foame. În prezent, a fi profesor echivaleazã cu o pedeapsã: o muncã plãtitã extrem de prost ºi generaþii de elevi tot mai puþin motivate. Aflaþi între cuþit ºi nicovalã, între elevii-generaþia internet ºi problemele de zi cu zi cãrora le fac tot mai greu faþã, în special datoritã lipsei banilor, tot mai mulþi profesori fie renunþã, fie ajung sã mimeze actul didactic.
Periodic, politicienii se aratã interesaþi de problema învãþãmîntului. Tot periodic, cînd profesorii protesteazã, le fac promisiuni care sînt luate drept serioase. Cu o consecvenþã demnã de o cauzã mai bunã, acestea se finalizeazã aproape întotdeauna cu o þeapã din partea guvernanþilor. Pusã, bineînþeles, în braþele profesorilor. 40% dintre ei sînt, în momentul de faþã, pentru blocarea examenelor naþionale, iar 60% sînt pentru boicotarea începerii anului ºcolar viitor. Personal, cred cã prima ar avea mult mai multe ºi mai rapide ºanse de succes. Nu ºtiu însã cît de acord vor fi pãrinþii copiilor care urmeazã sã susþinã acele examene. Probabil nu vor fi de acord 99%.
Oricum, politic sau nepolitic, problema învãþãmîntului trebuie tranºatã într-un fel. ªi nu cred cã a începe cu a construi ºcoli în Spania pentru românii de acolo este chiar începutul corect. Chiar dacã acest lucru îl susþine premierul Tãriceanu. Mai degrabã ar trebui alocaþi rapid aici, în þarã, banii de investiþii ºi rezolvatã grila aceea de salarizare în baza cãreia sã li se poatã cere profesorilor performanþã. Altfel, învãþãmînt, educaþie, tineret, vor rãmîne doar simple cuvinte cu care unii oameni numiþi politicieni îi vor prosti din 4 în 4 ani pe alþii, cerîndu-le votul în numele lor.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
