Tată, este adevărat că marți, 06.06.2006, vom muri cu toții?, m-a întrebat săptămîna trecută fiica mea cea mare, proaspăt întoarsă de la școală, unde acesta fusese subiectul zilei. Vom ști asta cu adevărat miercuri!, i-am răspuns zîmbind la o asemenea inepție. Numărul despre care vorbesc copiii este 666 și nu 06.06.2006, i-am argumentat eu extrem de logic. Nu cred că am convins-o întru totul. Și recunosc că nici nu m-am străduit foarte tare, fiind convins că totul este o mare prostie. Citind analiza colegei mele, din numărul de astăzi, am aflat o grămadă de lucruri noi vizavi de această superstiție. Nu știu dacă sînt coincidențe sau de unde provin. Știu însă că nu sînt nici pe departe un fan al cărții de identitate biometrice. Și nici pe departe pentru că ar conține numărul fiarei. Sînt împotriva ei întrucît consider că încalcă dreptul firesc al fiecăruia la viață privată, iar statele lumii sînt deja suficient de polițienești pentru a nu mai fi nevoie și de urmărirea, în fiecare secundă, a cetățenilor lor.
Recunosc un singur lucru: n-am știut niciodată de la ce vin cei 3 de w folosiți la accesarea adreselor site-urilor pe internet. N-am știut că w este a 6-a cifră din alfabetul ebraic. Și nu știu, de fapt, ce este cu adevărat internetul și nici măcar cum a apărut, deși îl folosesc zilnic. Cu toate acestea mi-e greu să-l consider o invenție a Necuratului, chiar dacă folosirea lui excesivă duce la dependență, dacă nu chiar la demență.
Cît despre coincidențe cu numărul 666, am vaga bănuială că sînt exemple căutate pînă cînd sînt găsite. N-am verificat, spre exemplu, dacă de acasă pînă la mine la birou sînt 666 de pași. Poate chiar sînt. Eu n-am reușit să verific dacă sînt sau nu, dintr-un motiv mult mai simplu: nu merg la ziar decît cu mașina.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
