Avocatul păsărilor

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Camelia ONCIU, 26.05.2006

* Ornitologul Traian Ionescu vine în apărarea păsărilor sălbatice de pe lacul Dumbrăviţa, demonstrînd că migratoarele nu pot fi responsabile de apariţia gripei aviare la Codlea

De vină pentru gripa aviară, apărută la Braşov şi extinsă în alte judeţe, sînt păsările migratoare. Cam asta lasă de înţeles autorităţile, în imposibilitatea de a găsi alţi vinovaţi. Am auzit această ipoteză şi ieri, din gura purtătorului de cuvînt al noului comandament pentru lupta cu aviara. Nicolae Lazăr, director în cadrul Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare, susţine că, de la ultimul tsunami, axa terestră s-a modificat, modificînd şi traseele clasice ale păsărilor migratoare. În plus, din cauza inundaţiilor din bazinul Dunării, migratoarele s-au refugiat să cuibărească pe lacul de la Dumbrăviţa. De aici, din cauza lipsei măsurilor de de biosecuritate de pe platforma avicolă Codlea, virusul a pătruns în crescătoriile de păsări domestice. O teorie convenabilă, pentru că lor, păsărilor migratoare, nu le poate cere nimeni părerea. Şi nici nu au cum să se dezvinovăţească. În numele lor, vorbeşte însă azi Traian Ionescu. Specialistul în păsările sălbatice din judeţul Braşov a explicat pentru Monitorul Expres de ce nu pot fi păsările migratoare, care au cuibărit pe lacul Dumbrăviţa, responsabile de apariţia gripei aviare la Codlea.

„Este nejustificată ştiinţific şi logic incriminarea păsărilor sălbatice din zona Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică «Complexul Piscicol Dumbrăviţa» pentru apariţia gripei aviare în incinta celor trei avicole de lîngă oraşul Codlea“. Traian Ionescu, Societatea Ornitologică din România

„De vină sînt păsările migratoare!“. Asta auzim de anul trecut încoace, de cînd aviara a ajuns şi la noi. Le găsim vinovate şi pentru propriile noastre incompetenţe. Le comercializăm pe suratele lor domestice care s-au îmbolnăvit. Nu ştim să ne asumăm răspunderea, să rezolvăm o situaţie pe care tot noi am creat-o. Şi totuşi, de vină sînt ele, migratoarele. Cam asta este teoria pe care vor s-o oficializeze autorităţile ca şi cauză pentru criza aviară. Lor, păsărilor migratoare, nu le poate cere nimeni părerea? Cine le-a dat ocazia să se dezvinovăţească? La nici o lună după ce au serbat Ziua Mondială a Păsărilor Migratoare în România, au fost citate în procesul răspîndirii epidemiei de gripă aviară la Braşov. Nu s-au prezentat, fiind ocupate mai departe cu cuibăritul. Dar şi-au trimis un reprezentant care să vorbească pe limba omului: ornitologul. În numele lor, Traian Ionescu, specialist în păsările sălbatice din judeţul Braşov şi avocat al apărării, a tradus pentru Monitorul Expres mesajul păsărilor călătoare: Căutaţi în altă parte vinovaţii, noi n-am venit aici decît ca să vă facem viaţa mai frumoasă!

Un lac internaţional

Judeţul Braşov are parte de o bogăţie ornitologică pe care alte judeţe şi chiar ţări ar invidia-o. An de an, stoluri de păsări migratoare vin în Ţara Bîrsei şi în Ţara Făgăraşului, se aşează pe lacuri, fac pui şi pleacă doar cînd dă îngheţul. „Avem cam toate tipurile majore de habitat pentru păsările migratoare: luncile rîurilor, bălţile, şes, fîneţe, păduri. Aşa ceva mai rar întîlneşti într-o arie atît de restrînsă. Avem şi o arie protejată de importanţă mondială, singurul din Transilvania: Complexul Piscicol Dumbrăviţa, supranumit «Delta Braşovului». Adică, situl cu pricina, cel incrimant că ar fi domiciliul cauzei aviarei în Braşov, este unul din cele mai importante din lume“, spune Traian Ionescu, a cărui teză de doctorat este legată chiar de păsările călătoare din judeţul Braşov.

Împuşcate pentru teste

De cînd monitorizează heleşteele de la Dumbrăviţa, braşoveanul a numărat circa 200 de specii de păsări sălbatice. Din care multe pe cale de dispariţie, ocrotite de lege. Traian, care este şi coordonatorul sucursalei Braşov a Societăţii Onitologice din România (SOR), consideră că migratoarele au un singur duşman acum: omul. El e cel care le incendiază stufărişul, care îşi face poteci pe lîngă cuiburile lor. Şi, mai nou, le împuşcă pntru a recolta probe biologice. „Mai simplu era dacă proiectele noastre ar fi primit finanţare. I-am cerut ministrului Flutur bani pentru înfiinţarea unor staţii de monitorizare a migraţiei. Asta înseamnă nişte foişoare din care să se poată face observaţii ştiinţifice şi nişte plase speciale cu care se pot prinde sute de păsări odată. Cheltuiala nu era mare, iar acum n-am mai fi împuşcat păsările, le prindeam şi le luam analizele doar“, explică specialistul.

Acuzaţii selective

În perioada de migraţie de primăvară, pe deasupra lacului Dumbrăviţa trec cîte 7-8.000 de păsări pe zi. La cîteva sute de metri înălţime, sau chiar mii de metri, în cazul gîştelor. „Nici nu ne dăm seama cîte păsări sînt deasupra noastră primăvara“, spune ornitologul. Se odihnesc pe luciul apelor şi-şi văd de drum mai departe către Nord. Migratoarele de pădure, pe care încă nimeni nu le-a acuzat că au transportat gripă aviară, se opresc prin copacii din parcuri. Dar mai rar. Nu le plac oraşele. „Acum, la Dumbrăviţa e foarte multă linişte. Din cauza aviarei, nici obişnuiţii pescari sportivi n-au mai venit. Într-un fel, păsările au cîştigat ceva de pe urma nebuniei: linişte“, crede Traian, care merge la lacuri de 2-3 ori pe săptămînă.

Nicio pasăre năucă

Traian a fost acolo şi în 10 mai, cu numai o zi înaintea declanşării isteriei aviare. „Am făcut un recensămînt: vreo 700 de păsări erau. Nicio pasăre năucă n-am văzut, niciun leş, niciun comportament atipic. Pe Dumbrăviţa n-am avut mortalitate de doi ani“, spune el despre migratoarele pe care le cunoaşte atît de bine. SOR împreună cu specialiştii Facultăţii de Silvicultură Braşov au monitorizat săptămînal, din anul 2005, starea de sănătate a acestora. Trecînd cu barca printre ele, Traian a văzut păsări care aveau pui de 5-10 zile. „Stîrcul roşu era la acea dată în stadiul de depunere a ouălor, precum şi alte specii ca raţa mare, raţa cu cap castaniu, corcodelul mare, corcodelul mic, lişită. Păsările acvatice din zonă erau în plin stadiu de reproducere şi nu în timpul migraţiei, deci vehicularea virusului gripei aviare prin intermediul păsărilor migratoare este practic nul“, explică el, amintind că perioada de incubaţie a gripei aviare la păsări este de 3-4 zile.

Fără explicaţie logică

„O pasăre migratoare n-are cum să ajungă într-o fermă de găini. Bietele găini nu văd nici măcar lumina zilei. Dar, să presupunem prin absurd, că ar fi intrat una sălbatică în hală, vina răspîndirii virusului e tot umană. Transilvănenii nu-şi prea lasă raţele pe gîrlă, nici măcar păsările particularilor nu aveau cum să vină în contact cu migratoarele. Fluxul migrator puternic a fost acum o lună. Dacă totul s-ar datora contactului migratoarelor cu cele domestice, atunci aviara ar fi trebuit să apară la sfîrşitul lui martie“, spune braşoveanul, nedumerit şi revoltat pentru faptul că zburătoarele sînt pomenite ca fiind cele vinovate de răspîndirea epidemiei. Iar pentru situaţia din Braşov, unde găinile din buricul oraşului au fost depistate ca fiind infectate cu H5N1, „pur şi simplu nu există explicaţie logică“.

Cercetări fără specialişti

Apărătorul păsărilor migratoare e supărat şi că specialiştii din cadrul SOR n-au fost chemaţi să facă parte din Comandamentul Judeţean Epizootic. „Pînă acum am colaborat permanent cu Agenţia pentru Protecţia Mediului Braşov şi cu Direcţia Sanitar-Veterinară Braşov, dar cînd a apărut situaţia specială în care erau incriminate tocmai păsările pe care le cunoaştem şi care sînt studiate de specialişti, brusc colaborarea a încetat“. Nici în comisia mixtă de cercetare n-a fost chemat un specialist în fauna sălbatică. Traian nu neagă existenţa virusului ucigaş în Braşov. Dar e convins că trebuie găsită o altă eplicaţie. Sau o altă cale de transmitere de la păsările călătoare decît cele invocate pînă acum.

Turişti întorşi din drum

O dată la 3-4 săptămîni, aici veneau grupuri de turişti din Marea Britanie, Olanda, Spania, Germania. Pasionaţi de ornitologie, se instalau cu lunete, camere de filmat pe maluri şi, cu grijă, să nu deranjeze vietăţile pentru care bătuseră atîta cale, le observau, le fotografiau şi plecau fericiţi că Dumbrăviţa e un loc ideal pentru a-şi satisface hobby-ul. Nimeni nu s-a gîndit la ce pierde custodele lacurilor, societatea Doripesco. Nu s-a pus problema să fie despăgubită pentru veniturile pierdute din pescuit şi turism. „Voiam, începînd cu anul acesta, să dezvoltăm acest tip de turism. Să punem nişte panouri, să facem nişte pliante, căi de acces. Dar acum, nu ştiu ce ne va rezerva viitorul. Autocarul celor care trebuiau să vină săptămîna trecută s-a întors din drum“, spune Traian, cu amărăciune. E supărat şi pe braşovenii care practică „turismul la grătar“, care deranjează păsările. Dar asta e nimic pe lîngă reclama negativă pe care a adus-o zonei aviara. „Mă tem ca în viitor, eforturile noastre de promovare a zonei vor fi zadarnice“.

Verdict: nevinovate!

Specialiştii au descoperit în Lacul Dumbrăviţa, cel mai mare ca suprafaţă din judeţ, un potenţial ecologic de excepţie. Peste 60% din ornitofauna acvatică a României este prezentă aici. Adică 90 de feluri de păsări acvatice sînt găzduite de vegetaţia acestui lac. Tocmai numărul mare al păsărilor acvatice i-a adus zonei protejarea prin lege. Pînă mai ieri, îngrijorarea ornitologilor era aeroportul de la Ghimbav, care ar fi obligat stolurile să-şi schimbe ruta de migraţie. Acum, s-a mai abătut şi aviara, care cine ştie cu ce măsuri contra păsărilor migratoare se va termina. „Vinovaţii privind situaţia actuală din judeţ nu pot fi găsiţi decît în sfera umană, iar încercările de pasăre a responsabilităţilor către fauna sălbatică nu scuză în nici un fel gravele neglijenţe şi lipsa de răspundere din jurul acestui caz“, îşi încheie pledoaria Traian, avocatul apărării păsărilor migratoare.

Un lac de acumulare

• Lacul de la Dumbrăviţa s-a format prin acumulare. Un baraj făcut de mîna omului pe rîul Homorod a oprit apele din curgere. Stăvilarul e ridicat din pămînt, cu plăci de beton. Aria protejată are 420 hectare, din care circa 180 hectare reprezintă lacul de acumulare şi zona adiacentă, iar restul complexul de eleştee. Pe maluri, stuful, papura, rogozul, locul preferat al migratoarelor, ocupă circa 30 de hectare.

Păsări rare

• În perioada 1993 - 2001, au fost identificate în zona rezervaţiei păsări acvatice din 9 ordine sistematice şi 19 familii. Iată cîteva dintre ele: Raţa roşie (Aythya nyroca) Este o specie ameninţată cu dispariţia la nivel planetar. Extrem de rară în România, se estimează că va dispărea în următorii 100 de ani. Populaţia de raţe roşii din Europa este estimată la 13.000 - 23.000 de perechi. Dintre acestea, circa 10.000 trăiesc în România.

Corcodelul mare (Podiceps cristatus)

Penajul lui are aspect de blană. Femela depune 3 - 6 ouă lunguieţe şi ascuţite, alb verzui, zgronţuroase, care în timpul clocitului devin gălbui sau cafenii, din cauza putrezirii cuibului. În România, trăieşte, din martie în noiembrie. În iernile puţin friguroase nu pleacă.

Buhaiul de baltă (Botaurus stellaris)

Este răspîndit în regiuni din Africa şi Australia. La noi, stă din martie pînă în octombrie. E o pasăre de amurg şi de noapte. Cîntecul său seamănă cu un muget. Femela depune 4-6 ouă, cafenii-verzui, mate.

Egreta mică (Egretta garzetta)

Are o lungime de aproximativ 60 cm. Cînd zboară, ţine gîtul îndoit în formă de „S“. Strigă „kark“ sau „ulla“. E foarte sensibilă la frig. Trăieşte în bălţi cu vegetaţie abundentă. Cuibăreşte în sălcii joase. Este ocrotită de lege. Mănîncă peşti mici, lipitori, crustacee, viermi, insecte, pe care le pîndeşte la apă mică. Depune 3-6 ouă verzui clocite 21 - 22 zile. Puii stau în cuib o lună.

Stîrcul roşu (Ardea purpurea)

Trăieşte în Europa, în părţile vestice ale Asiei şi în Africa. În România este oaspete de vară, din aprilie pînă în octombrie, destul de comun în bălţile interioare şi în deltă. Trăieşte în colonii, femela depune 3-6 ouă, albastre. În timpul clocitului, penele de pe spate sînt răsfirate în formă de raze.

Regulile ariei protejate

Sînt interzise:
- vînătoarea;
- pescuitul din barcă;
- agrementul cu ambarcaţiuni şi sporturile nautice;
- pescuitul de pe malul vestic al lacului de acumulare, dinspre Dumbrăviţa;
- arderea vegetaţiei (stuf, papură);
- depozitarea resturilor şi gunoiului menajer;
- camparea în perimetrul rezervaţiei.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: