Hotărît lucru, nu scăpăm nicicum de steagurile roșii ca focul, care fac ce fac și ne dau călduri istorice. Ne-au provocat transpirații reci pe spinare mai bine de patruzeci de ani cînd ni le fluturau unii sub nas ca să ne amintim de sîngele vărsat de clasa muncitoare în lupta cu hulpavii capitaliști. Acum mai an, ne-am trezit că, deși pe hîrtii scăpasem oarecum de comuniști, tot ne-am ales cu vreo 14 stegulețe roșii. Ni le-a dat Uniunea Europeană. Și astea ca focul. Alte nădușeli, dar acum trebuia ceva sînge vărsat în lupta cu corupții și hoții moșteniți de la comuniști. Ieri, cînd să zicem hop, că schimbăm și noi măcar cromatica pe albastru, Comisia Europeană ne-a pus iar pe jar. Elegant, ce-i drept, ne-au lăudat întîi pentru galbenul cu care am pictat vreo patruzeci de steaguri, dar apoi au arătat cu degetul la cele patru stegulețe roșii, și astea ca focul. Acum, cică, n-ar trebui să ne topim de jale, că la steagurile astea ar fi doar o problemă de tehnică să le decolorăm, măcar spre portocaliu. Dar asta, musai, peste vară. Alții zic că roșul ăsta a fost o chestie de strategie fină, și că, de fapt, fierbințeala mare vine de la bulgari. Care n-ar prea mai avea ce căuta în Europa cu asasinatele și mafioții lor care au depășit producția de castraveciori. Și că o decuplare a României de Bulgaria ar fi fost greu de făcut. Bine, asta o zic mai mult ai noștri. Domnii de la comenzile patriei. Care, deși au văzut ieri roșu, ne-au explicat că e de bine. Eu zic, totuși, că mai bine ar pune focul de artificii pregătit pentru marea victorie a României pe găini. Că, uite, ne-am cam umplut de aviară taman în prag de aderare.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
