În mod normal, ziua de azi ar trebui să fie așteptată cu sufletul la gură de tot românul. Personal, mă îndoiesc că procentul celor pasionați de anunțarea raportului de țară va fi vreunul semnificativ. Motivele ar fi multiple, dar principalul cred că este lipsa de informație. Sătui de politicienii români, de autorități incompetente, de justiția care face dreptate doar cui trebuie, de sărăcia de zi cu zi, românii caută
o soluție miraculoasă la problemele lor. Negăsind alta, se agață cu disperare de mirajul Uniunii Europene, care ar trebui, poate, în opinia lor, să le rezolve toate aceste probleme. Că acest lucru nu se va întîmpla nici pe departe, vor avea ocazia să se convingă ceva mai tîrziu. Cît de tîrziu? Vom afla astăzi. E greu să dai un pronostic într-un astfel de moment. Dar nu imposibil. Eu cred că verdictul de astăzi va suna astfel: România va adera la UE începînd cu 1 ianuarie 2007, dar va avea de îndeplinit, pînă la sfîrșitul anului, următoarele obiective... unu, doi, trei sau, mai exact, tot ce a rămas în suspans pentru ei.
Îmi este greu să cred că nu își vor lua o astfel de marjă de siguranță necesară ambelor părți. E și firească de altfel. Că tot spuneau oficialii europeni că României îi lipsesc euroscepticii, nu pot să nu o spun: consider că nu avem ce căuta, momentan, în Uniunea Europeană. Chiar dacă am reușit să-i păcălim pe oficialii europeni că am făcut mari progrese în justiție, prin prestația ministrului Macovei, mai avem un drum lung de parcurs în acest domeniu pînă cînd justiția română va fi europeană. Și nu-i singurul domeniu discutabil. Să vorbim despre ce va însemna pentru cetățeni sau pentru firmele românești aderarea la UE? E prematur. Să așteptăm verdictul de astăzi. Indiferent de mesaj, trebuie să lăsăm deoparte eurooptimismul și să informăm cetățenii că nu au nici un motiv de bucurie și că, în primă fază, o vor duce mai prost. Este un adevăr dureros, însă el trebuie spus.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!