În pragul publicării raportului de țară, conducătorii Alianței DA par să fi înnebunit cu totul. Liberalii se amuză copios la auzul unui pamflet adresat președintelui, citit de spumosul Dinescu, la Timișoara, în plenul unei ședințe a liberalilor. La Tîrgu-Mureș, Emil Boc îi acuză pe liberali de duplicitate și le cere să lase deoparte demagogia și să se concentreze pe problemele reale ale țării: sinistrații, medicamentele compensate, pensiile și integrarea în UE.
Alte două trompete liberale - Ludovic Orban și Crin Antonescu - nu pierd prilejul și boxează, la rîndul lor, PD-ul în fața sălii pline de tineri liberali surescitați la maxim, cărora li se explică cum vor fi ei politicienii viitorului. Fruntașii liberali îi acuză pe partenerii de guvernare de populism și boicotare a discursului european.
Mă întreb, dacă aș fi unul dintre cei puși să monitorizeze România în perspectiva aderării, ce aș înțelege din tot circul acesta și dacă aș aviza favorabil intrarea unei țări în care cei care guvernează se ceartă ca la ușa cortului, în care președintele regretă că l-a numit pe premier, iar premierul se amuză cînd președintele e luat la mișto. Personal, în locul lor aș recomanda o perioadă mai lungă de maturizare și sedimentare. Altfel, cei din UE se vor trezi în mijlocul lor cu o țară în care nu se divorțează în alianță de ochii lumii, dar partenerii se scuipă și se înjură în piața publică. Și ne mai mirăm de procentele lui Becali, într-o țară în care unitatea de măsură pentru prostie tinde să devină bekalul, iar subunitatea acesteia, vanghelul...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
