Despre problemele din sănătate am mai scris și probabil vom mai scrie pînă ne va durea mîna. Sau gura. Nu poți face cu adevărat medicină fără condiții și bani. Nu este suficientă abnegația, dăruirea și uneori chiar talentul unor medici sau altor cadre sanitare. La fel cum pentru anumite boli nu poți urma un tratament doar cu ceaiuri culese de prin pădure, iar lipsa unor medicamente poate duce la agravarea afecțiunii. V-ați săturat, cred, ca și mine, de știrile de genul: S-au terminat medicamentele compensate! S-a aprobat plafonul de medicamente gratuite! CAS cere fonduri suplimentare! Și tot soiul de altele la fel, care au ajuns să facă parte din cotidian. Dar nu cred că ar putea fi cuiva indiferentă o știre despre faptul că, din inconștiența criminală a unui birocrat, cîteva mii de oameni au fost condamnați la moarte. Unii vor scăpa împrumutîndu-se, probabil, și plătind un milion și jumătate de lei în fiecare lună pentru a-și achiziționa doza necesară de Plavix, medicament fără de care cei care au avut atacuri cerebrale pot suferi un altul oricînd. Alții nu vor avea de unde și nu le rămîne decît să se roage la Dumnezeu să nu se formeze nici un cheag de sînge care i-ar putea ucide. Întrebarea care rămîne este: cine va fi vinovat dacă va exista chiar și o singură victimă din cauza acestei decizii? Nimeni sau eventual dactilografa care a transcris lista sînt variante extrem de plauzibile. Dar nu și firești. Firesc ar fi să plătească idioții care și-au dat avizul și cei care au aprobat o astfel de măsură criminală. Asta nu înseamnă și că se va întîmpla. Scriam într-un editorial anterior că am impresia că trăim într-un film în care chestiunile îngrozitoare se succed cu o repeziciune aiuritoare. Se pare că nu l-a oprit nimeni. Și mai trist e faptul că actori sîntem fiecare dintre noi, iar regizorii și producătorii nu par deloc interesați să-l și termine.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
