20 de ani au trecut de la explozia de la Cernobîl. Nici unul dintre noi nu știe în ce măsură dezastrul ucrainean ne-a afectat. Habar n-avem cîte dintre cazurile de cancer care au explodat în ultimul timp se datorează iradierii de atunci. Nu știm nici cîte dintre cazurile de nașteri cu malformații au aceași cauză. Știm că, atunci, tot ce am putut afla a fost din zvonuri. Că așa-zisa presă nu a putut sufla nici un cuvînt. O mică notiță în Scînteia care ne vorbea de două victime în urma unei avarii. Ne-am bucurat atunci că nu sîntem în Moldova și vom fi feriți oarecum de radiații. Astăzi aflăm că atunci norul radioactiv a traversat Europa. Și tot zilele acestea am aflat că zonele cu cel mai mare potențial radioactiv au fost cele muntoase, unde norii radioactivi, prin ploi, au ajuns în sol. Mai departe în iarbă, în lapte, în brînză în carne și mai departe în fiecare dintre noi, cei care dădeam bani grei să avem ce pune pe masă. Nebănuind că ne cumpărăm și o doză bună de radiații în banii aceia. Știu că este tîrziu să încerci, la 20 de ani după acea tragedie, să afli în ce măsură ți-a fost afectată viața ție și concetățenilor tăi. Și cred, totodată, că asta nu ar fi trebuit să fie treaba presei, ci a instituțiilor statului. Am încercat ieri să obținem o părere autorizată sau măcar o diagramă a evoluției radioactivității la nivelul Brașovului. A fost imposibil. Singura persoană autorizată care se presupune că ar putea furniza astfel de date nu era ieri. Poate o găsim azi. Sau mîine? Mai contează oare cîteva zile după 20 de ani?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
