În ciuda unor rigide socoteli bisericeºti, ºi ortodocºii, ºi catolicii, ºi reformaþii sau protestanþii înþeleg prin Paºti acelaºi lucru: Sãrbãtoarea Învierii Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul Lumii. Bucuria rarã a creºtinilor de a merge în aceeaºi duminicã la sfintele slujbe, de a purta cu toþii lumînãri aprinse, în aceeaºi noapte, în aºezãrile în care trãiesc împreunã, ºi nedumerirea care îi frãmîntã atunci cînd fiecare comunitate îºi cinsteºte Paºtele propriu aratã însã cît de firave sînt eforturile comune ale întîistãtãtorilor Marilor Biserici de a duce la împlinire rugãciunea Mîntuitorului „ca toþi sã fie una“.
Subiectul rãmîne încã extrem de delicat, iar abordarea lui de cãtre înalþii prelaþi amînatã cu diplomaþie. Sîntem prea mici noi, oamenii de rînd, spre a face judecãþi sau a þine balanþa dreptãþii pentru a afla de partea cui s-a aflat adevãrul în micile dispute bisericeºti, precum cea a calendarului, darmite în marile cumpene ale creºtinãtãþii, precum „marea schismã“.
Adevãrata Bisericã, pe care umbrele rãului nu au cum s-o biruie, este mai presus de orgolii ºi stãpîniri lumeºti. Rãmîne doar sã gãsim puterea sã ne lepãdãm trufia ºi sã înþelegem cã recunoaºterea greºelilor nu înseamnã umilinþã, ci înþelepciune, iar iertarea nu este semn de slãbiciune, ci de împãcare cu tine însuþi. Poate chiar „marea împãcare creºtinã“ este acum pe un drum al Golgotei, purtîndu-ºi crucea, prin fiecare din noi.
Pentru cã Iisus ne-a rãscumpãrat, ne-a împãcat cu Dumnezeu ºi ne-a arãtat unde este Lumina. Dar ne lasã pe fiecare sã ne alegem drumul, dupã cum ne este credinþa.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
