Despre revoluționari e greu să spui ceva și mai ales să scrii. Dar nu poți să nu iei atitudine atunci cînd își pun încă o dată viața în pericol pentru o idee. Admirați în 90 și huliți mai apoi, revoluționarii - de care oamenii politici își aduc aminte, în fiecare an, strict în 22 decembrie sau atunci cînd au nevoie de ei - încearcă să forțeze un lucru care ar fi trebuit să se petreacă în mod natural - adoptarea Legii lustrației în spiritul Proclamației de la Timișoara din 90, condamnarea regimului comunist, aflarea adevărului despre Revoluția din 89 și, iată, susținerea lui Constantin Ticu Dumitrescu în funcția de președinte al CNSAS.
Două lucruri aș vrea să le spun celor care au intrat în greva foamei pentru a obține cele enumerate mai sus. În primul rînd că, pentru a putea fi credibil în demersul tău, trebuie să-i îndepărtezi din rîndurile tale pe toți cei care nu îndeplinesc condițiile Proclamației de la Timișoara și pe toți cei care au afectat în vreun fel imaginea revoluționarilor, din 90 încoace. În al doilea rînd, nu merită să faci greva foamei și să-ți pui viața în pericol atîta timp cît cei de care depinde rezolvarea revendicărilor tale n-au schițat și nici măcar nu mimează cel mai mic gest că le-ar păsa de soarta ta sau a colegilor tăi. Execuția fără drept de apel a candidaturii simbolului luptei contra Securității, Constantin Ticu Dumitrescu, la președinția CNSAS, ar trebui să spună fiecăruia totul. Ei sînt adevărații factori de decizie, care nu cred că uită vreodată semnificația cuvintelor mie și nouă și cred că au uitat de mult, dacă au știut, ce înseamnă ție și vouă.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
