Nu cred cã oboseala este cea care i-a oprit pe tractoriºti sã iasã ieri în stradã, lãsîndu-i pe jandarmi singuri ºi inutili în faþa Prefecturii. Nici ora 14.00, extrem de nepotrivitã pentru mitinguri. Mai degrabã lehamitea ºi speranþa cã va face cineva o minune ºi ei îºi vor lua lefurile. Din pãcate pentru ei, nu mai existã minuni. Banii nu mai apar în contul uzinei peste noapte în urma unui telefon dat la vreo bancã de vreun mai mare judeþean. Mai existã ºansa cu hotãrîrea de guvern. ªi nu vreau sã cobesc, dar nu ºtiu, zãu, ce vor face cei care conduc uzina în cazul în care respectiva modificare nu trece miercuri. Pentru cã, din declaraþiile lor, alþi bani care sã rezolve problema oamenilor, nu mai existã. ªi atunci, oricît de obosiþi, apatici, sictiriþi ar fi, nu-i exclus ca disperarea sã-i facã sã reacþioneze incontrolabil. ªi într-un fel este ºi de înþeles. Pe oamenii ãºtia nu-i întrebã nimeni dacã au ce pune pe masã sau cum îºi gestioneazã plãþile. N-au plãtit întreþinerea, harºt apa caldã. N-au plãtit gazul, jos ceasul. La fel cu lumina sau telefonul ºi, mã rog, toate utilitãþile care au ca pîrghie de încasare heblul. Problema este cã ei n-au ce heblu sã tragã. Din ce se întîmplã, nu prea vãd pe mai nimeni, exceptînd prefectul, sã fie extrem de preocupat de faptul cã situaþia a devenit explozivã. ªi cã o uzinã, deºi are comenzi, e pusã pe butuci, iar peste 2.000 de braºoveni sînt lãsaþi de izbeliºte.
Nu am idee care ar fi varianta de rezolvare a problemei. Poate mitingul ºi marºurile spre Prefecturã nu sînt cea mai bunã variantã. Dar care ar fi alta?
Am trecut ca manager, cu ani în urmã, prin momente în care, datoritã blocajului, încasam greu ºi întîrziam cu plata salariilor cîteva zile. Îmi era o ruºine îngrozitoare faþã de colegii mei, care n-aveau, ca ºi mine, nici o vinã cã lucrurile mergeau prost în economia româneascã. Personal, n-aº vrea sã fiu nici mãcar 5 minute în pielea managerului de la Tractorul, care a fãcut ce a depins de el. Iar mai departe, Dumnezeu ºtie cine ºi ce ar mai putea face...
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
