Nu ºtiu voi cum sînteþi cînd citiþi, dar eu, ori de cîte ori ajung sã scriu despre impotenþa autoritãþilor în rezolvarea problemei Tractorul, simt cã mã apucã pe de-o parte pandaliile, ºi pe de alta o lehamite cum rar mi-a fost dat sã vãd. Pe scurt, recapitulînd: uzina este în rahat pînã în gît din cauza datoriilor acumulate în timp, investitorul „strategic“ indian Mahindra se codeºte sã facã tîrgul cu AVAS, producþia merge 90% la export întrucît nu existã vreun program coerent de subvenþionare a agricultorilor, ulii deja dau tîrcoale patrimoniului imobiliar, iar cîteva mii de angajaþi stau ºi aºteaptã o minune. Stau momentan, dar nu se ºtie cît vor mai sta dacã nu-ºi vor lua leafa. Ori ºansele de a-ºi lua banii nu sînt prea mari. Exista varianta recuperãrii TVA-ului pentru export, dar cum sînt datoriile istorice la stat, nici acesta nu se grãbeºte sã plãteascã acele sume, chiar dacã depãºesc 50 miliarde lei vechi ºi ar reprezenta o veritabilã gurã de oxigen.
Oricum, pe lîngã incertitudinea în care trãiesc tractoriºtii, nu cred cã se vor dovedi prea înþelegãtori cu amînarea plãþii chenzinei, acolo ticãind o veritabilã bombã cu ceas. ªi mã îndoiesc profund cã la asta au contribuit protestele de stradã din Franþa, cum declara liderul de sindicat al acestora. Mai degrabã cred faptul cã respectivii braºoveni trãiesc de la un salariu la altul ºi neprimirea lui la timp îi dã cu totul peste cap, lucru care pare sã nu impresioneze prea tare pe nimeni, exceptîndu-i pe cei implicaþi direct.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
