Nu ºtiu ce au de gînd domnii de la AVAS cu Tractorul. O lãlãie de parcã n-ar interesa pe nimeni ce se întîmplã acolo. ªi asta, de atîta timp. Am mai scris despre faptul cã la Tractorul ar trebui separatã afacerea imobiliarã de cea a producþiei de tractoare, iar indienii ar trebui sã-ºi exprime clar opþiunea. Trãim o perioadã în care este tot mai clar cã principala mizã a achiziþiei de fabrici falimentare, în ultimii ani, nu a avut alt scop decît exploatarea potenþialului imobiliar. Hale rase, în locul cãrora vor rãsãri cartiere rezidenþiale sau clãdiri de birouri. Nimic rãu în asta, dar nu înþeleg de ce, în cazul Tractorul, am avea nevoie pentru asta de indieni sau de Consiliul Judeþean. Vînzarea terenurilor sau halelor excedentare ar putea fi fãcute de actualul consiliu de administraþie, cu mandat din partea acþionarilor, respectiv AVAS. Cu banii obþinuþi s-ar putea achita din datoriile istorice ºi asigura capitalul de lucru pentru producerea tractoarelor pentru care existã piaþã atît internã, cît ºi externã. În acest fel s-ar salva nu numai cele cîteva mii de locuri de muncã, dar societatea ar putea deveni cu adevãrat atractivã pentru un investitor care ºi-ar dori sã producã în continuare tractoare ºi nu sã dea tunuri imobiliare. Cît despre parcurile industriale, nu înþeleg de ce nu s-ar face acestea în zecile de hectare de la Roman SA, unde teren excedentar existã, slavã Domnului, destul, iar locaþia pare mult mai atractivã decît cea de la Tractorul. Asta nemaivorbind de faptul cã existã o cerere mult mai mare de tractoare decît cea de camioane.
Marius Stoianovici
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
