Cum ar fi să te trezești dimineața cu sentimentul că este o zi obișnuită și peste zi viața să ți se schimbe fundamental? Asta fără să-ți taie calea vreo pisică neagră și fără să fie vineri 13. Dintr-un om fără probleme majore să te trezești că viața îți este în pericol. Că ești pur și simplu atacat în plină stradă de niște oameni pe care nu i-ai văzut în viața ta și, după ce că ești jefuit, unul încearcă să îți taie pur și simplu gîtul cu cuțitul. Scapi ca prin urechile acului și, ca orice om normal, te adresezi organelor în drept, cerînd pedepsirea vinovaților. Trece timpul și aceștia nu pățesc nimic. Liberi și zglobii, nu numai că își văd în continuare de treabă, dar încep să te amenințe în sediul firmei tale pentru a-ți retrage plîngerea. Depui o altă plîngere, deși nu ai primit soluție nici la prima, aceasta fiind plimbată de la Ana la Caiafa. Amenințările continuă. Îți cumperi pistol și îți angajezi gărzi de corp, întrucît te temi pentru viața ta. Pînă zilele trecute erai un om ca oricare altul. Și nu îți dorești nimic altceva decît să trăiești viața pe care ai dus-o pînă atunci, iar cei care ți-au făcut rău să plătească conform legii. Dar nimic din toate acestea nu se întîmplă. Și nu din vina ta. Așa-i sistemul. Se respectă prezumția de nevinovăție pînă la judecarea procesului. Cu o îndîrjire demnă de o cauză mai bună, într-un caz în care cel care tocmai nu a reușit să-ți taie gîtul, ci numai mîna și urechea, e liber întrucît nu reprezintă un pericol social. Mă întreb ce ar fi fost dacă pe respectivul gît se odihnea capul unuia dintre cei care se ocupă de acest dosar?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
