Ce poþi face atunci cînd conduci o firmã, ai bani destui de încasat, dar clienþii nu se grãbesc sã-þi ºi achite, iar în timpul acesta reprezentanþii fiscului nu mai au rãbdare cu tine? Rînd pe rînd, îþi blocheazã conturile, te ameninþã cu scoaterea la vînzare a activelor firmei dacã nu plãteºti într-un termen dat, de regulã ridicol de mic, cîteva sute de milioane de lei. Banii familiei sînt în firmã, prietenii refuzã sã te mai împrumute, iar tu nu vrei sã renunþi. Iei drumul bãncilor, care nu mai prididesc cu reclamele la acordarea de credite cu dobînzi cît mai avantajoase. Rînd pe rînd, epuizezi ºi aceste variante. La prima, rulajul tãu prin banca lor e prea mic. La a doua, profitul la iunie 2005 e cam subþire. Urmãtoarele cer garanþii materiale mai solide. Asta nemaivorbind de faptul cã ai datorii la stat. Le explici frumos cã tu tocmai de aceea ai avea nevoie de credit, ca sã îþi rezolvi problema cu fiscul, generatã în special de TVA-ul de pe facturile emise ºi neîncasate. Oamenii dau din cap înþelegãtori ºi amabili ºi îþi spun cã te aºteaptã sã revii dupã ce þi-ai rezolvat problema. Cu conturile blocate continui sã funcþionezi o vreme. Primeºti instrumente de platã de la clienþi pe care le girezi furnizorilor. Salariile le rezolvi cu plãþile în numerar. Dar rãmîne fiscul, ai cãrui angajaþi trebuie sã-ºi facã planul la încasãri. ªi nu mai au de unde sã ia, decît de la cei ca tine. Marii datornici i-a preluat spre administrare Bucureºtiul. Tu încerci sã plãteºti. ªi plãteºti, pic cu pic. Dar pe mãsurã ce plãteºti, datoriile par sã creascã accelerat, de parcã ai fi într-un cerc vicios. Ce este de fãcut? Povestea de mai sus nu-mi aparþine. E binecunoscutã însã multor mii de oameni care au ales sã renunþe la statutul de angajat ºi sã fie propriii lor stãpîni. Invidiaþi de vecini pentru cã-s patroni, înjuraþi de salariaþi pentru lefurile prea mici sau uneori primite cu sincope, hãituiþi de diverºi reprezentanþi ai statului, patronii care au probleme sînt oameni care se încãpãþîneazã sã spere cã lucrurile se vor rezolva într-o bunã zi. Pînã atunci, însã, numai în pielea lor sã nu fii.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
