În ziua de 2 martie, la Brașov, un cetățean român și-a dat foc în semn de protest pentru atrocitățile săvîrșite de regimul Ceaușescu. Nu cunoaștem amănunte, dar ne vom interesa și vom reveni. Așa suna știrea de la postul Europa liberă, la o zi după ce brașoveanul Liviu Babeș a pornit ca o torță vie pe pîrtia Bradul, purtînd o pancartă pe care scria Stop Murder, Auschwitz=Brașov. Era în 1989. Babeș mai trăia cînd securiștii l-au suit într-o salvare. Cîteva ore mai tîrziu, familia a fost anunțată să vină la morgă să ia sicriul. Sigilat.
În noaptea de 1 martie, pacienta Daniela Năstase a fost adusă cu salvarea și internată cu diagnosticul durere toracică. Se află sub supraveghere medicală și continuă investigațiile pentru precizarea diagnosticului. Starea generală este bună și stabilă. Așa suna ieri comunicatul dat publicității de medicii Spitalului de Urgență Floreasca din București. Soția fostului premier Adrian Năstase era așteptată ieri la Departamentul Național Anticorupție în calitate de învinuită în dosarul mitei legate de vila Zambaccian.
Între cele două știri din România este o depărtare de 17 ani. Între cele două știri există o sinistră legătură. Durerea. Durerea disperată și demnă a unui om care a încercat prin propriul sacrificiu suprem să cîștige libertatea pentru noi toți. Și durerea toracică și nesimțită cu care doamna Năstase încearcă să cîștige libertatea de a-și apăra averea. Bogăția ciordită hulpav în chiar acești 17 ani.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
